De cealaltă parte a cortinei

s-au aşezat oamenii zacuscă.

Sunt bine-bine conservaţi,

performeri ai băii în abur

capacele nopţii le sigilează

meticulos, filetul secret.

Ordonaţi, aliniaţi şi ermetici

presăraţi cu aspirina tăcerii veşnice,

oamenii zacuscă aşteaptă să fie iubiţi.

Uneori fac mucegai peste nopţile pernei,

alteori se acresc ca nişte soacre cicălitoare,

personaje din bancurile cu Bulă ginere.

Oamenii zacuscă aşteaptă

în spatele cortinei, pe strapontine,

doară-doară îi va deschide, iubind, cineva.

„Anul acesta voi fierbe o nouă zacuscă,

cea veche s-a oxidat!” Iar mă ia

gura pe dinainte…

În toiul hărniciei fără rost, amestec zâmbind

oamenii tăcuţi de sub capace.