Scurt istoric de Covid și „indemnizațiile de risc” care, zic decidenții, pentru medicii de familie&salariații/colaboratorii lor nu „se merită”, (citiți cu accent pe I).

1. Noi, medicii de familie români, am intrat ÎN RISC, când nu exista nimic protectiv. Iar „nimic”-ul zis de mine, e chiar NIMIC! Eu cumpărasem viziere pe net, cu licitație, au ajuns la Hășmaș după 2 săptămâni de la comandă, când nu mai speram, cumpărasem cu 95 lei/viziera! Am luat inițial patru. Azi, am vreo „douăjcinci” neîncepute în debaraua cabinetului, ultimele 10-15 gratis – cado`, cado` de la voluntari. Azi vând viziere, nu cumpăr. Toc legume pe viziere. De ce? FIINDCĂ AM MULTE. AM EU, AU TOȚI. AZI.
2. Am început prin a cumpăra măști simple de contrabandă, cu 10 lei bucata și mă rugam la ele ca la moaște, nu știam cum să le bag la microunde să nu „crepe”, azi comand la Emag un TIR cu 1 leu bucata. Îmi spăl ghetele de noroi, cu măști.
3. Am cumpărat măștile de fiță FF4 sau cum le zice, naiba să le ia, cu 40 bucata, apoi cu 15, apoi cadou, azi n-am ce mai face cu ele.
4. Am lucrat zi și noapte când sistemul era blocat, BLOCAT!!!, trepidând între dorința mea fierbinte să nu mor de covid 19 (mai tare mă temeam de consort, că-i cu opt ani mai mare și are kile peste limită), deci trepidam între frica de propria moarte și tăișul sabiei datoriei. Azi tot sistemul a renăscut și vrea servicii fără număr.
5. Sistemul venea cu idei năstrușnice, șefimea politico-medicală ieșea la TV dar, în teritoriu, fiecare medic de familie și-a făcut reguli proprii. Să NU pună lacăt pe ușă, dar nici să NU moară el, familia, angajații, sau pacienții (încă) neinfectați. Să găsească soluții când pacientul trebuia trimis mai departe, deși „mai departe”, pe Planetă, conta DOAR problema COVID. Și în afară de COVID nu mai conta nicio boală.

Trăiam punctele 1-5, fiindcă ne EXPUNEAM temător la RISC și încercam să SALVĂM erori, bâlbe, fiindcă între românul bolnav de ALTCEVA decât COVID 19 și noi, – medicii de familie -, ATUNCI, nu mai exista nimeni. Azi sare o gașcă întreagă. Azi ți-i și drag să te îmbolnăvești. Sar zece să te vindece, te poți drapa cu măști și-ți poți tapeta pereții cu viziere și botoșei. Azi torni dezinfectantul la budă, când era nasol îl cumpărai cu pipeta.

Recapitulăm.

Prin punctele 1-5, noi ce făceam?

NE EXPUNEAM LA RISC.

Dacă nu ne-am fi expus fizic LA RISC, niciun om întreg la cap nu-și golea contul bancar ca să cumpere echivalentul greutății în aur a ceva ce azi e gratis sau ieftin.

De ce-i azi gratis, sau ieftin? Fiindcă taifunul riscului a scăzut. A SCĂZUT. Iar după război, mulți viteji se arată.

Punctele 1, 2, 3, 4 și 5 ne califică, medicii de familie, fără dubiu, pentru INDEMNIZAȚIA DE RISC.

Dar voi nu aveți banii necesari să vă țineți de cuvânt.

Nu-i bai.

Dă-i naibii de bani, expunerile noastre au fost mult MULT!! peste banii de indemnizație. În plină criză, în risc REAL, îți dădeam eu 500 de euro/lună – două luni, numa să-mi găsești înlocuitor și mă pot căra și ascunde-n munți, până se limpezesc apele. Te plăteam, ca să mă lași în pace, doar din materialele de protecție cumpărate la contrabandă!

Așa că, acum, decidenți, vă rog! Măcar schimbați-o, indemnizația, ca titulatură, din „RISC”, în „indemnizație pentru CERT infectați” sau „ajutor de deces pentru familiile îndoliate covid”.

Adică, nu ni-i dați – banii -, am înțeles.

Dar, vă implor!!

1.Nu ne mai jigniți contestându-ne ROLUL/ROSTUL/RISCUL/și INVESTIȚIA PROPRIE în apărarea cabinetelor de medicină primară, ATUNCI CÂND TOATE COSTAU ENORM, CÂNT TOȚI TREPIDAM ȘI FĂCEAM PE NOI DE FRICĂ. Fix ca voi.

2. Aveți decența să stopați politic (ar fi un simplu mesaj scris, pentru fiecare județ), aveți așadar decența de a ține-n loc hienele de control, care sar senin să ne ia banii din amenzi, pe nod în papură.

Fair enough, nu?

Împărțiți-vă voi „riscul” din bani europeni cum vă cade pe chelie, dar ziceți-ne nouă explicit: „MULȚUMESC!” la TV, cum că Uau ce fain am intervenit noi în criză, și apoi dați-le pe județe, temă la gealați, să nu ne calce intempestiv cu amenzi, știind că suntem și itritați, și nici n-avem din ce potoli setea de amenzi, fiindcă am băgat banii să vă ținem vouă spatele, atunci când asta chiar conta…