Acest articol este urmarea unei lungi discuții telefonice de azi dimineață cu fiul meu+nora, ambii de 35 de ani,+nepoata=1,5 ani.

Ei la Cluj la bloc, și care au respectat cu sfințenie regulile din starea de urgență, acum starea de alertă. Noi, părinții, la Hășmaș/Arad. Nu ne-am văzut de la Revelion. Discuția telefonică a fost despre ce facem de acu` încolo, iar ce le-am spus lor, vă zic și vouă. Mai ales că, la început, bazat pe concluzii proprii, eu le semnalizasem IZOLARE în casă, înaintea lui Arafat. Deci n-am greșit. Așa că nici invers, „tehnica” ieșirii din casă după concluzii proprii, n-ar trebui să fie eronată.

Așadar, pe puncte.

1.Premisa “nu știm multe”, NU ȘTIM MULTE, dar PRESUPUNEM!!, se menține național/mondial, în ciuda bugetelor uriașe alocate de Planetă pentru studii, și a statisticilor mondiale, mai mult sau mai puțin riguroase în culegerea datelor și/sau a adevărurilor rostibile public. Noi, cei care am traversat ȘI epoca ceaușistă, ce argument logic am avea, ca să credem că tot ceea ce transmit, în afara graniței, o China, sau Coreea de Nord, sau Rusia, este adevăr? Câtă vreme, fundația sistemelor lor este clădită pe minciună… Iar noi, brusc, să sperăm că băieții și-au au început exercițiul adevărului, fix cu SARS Cov 2.

2.Dacă, în perioada stării de urgență, la începutul pandemiei acute (când nici măcar cât știm azi, nu “știam multe”) îngrijorarea mea (și a celor apropiați mie) era preponderent INDIVIDUALĂ, să nu mor eu, să nu-mi moară Jenucul, fiul, nora, sora sau nepoata, cumnatul și prietenii, azi ȘTIU că sunt pion într-un șah național/planetar și că felul în care respect reguli, este pentru țară. Nu nemijlocit, pentru mine. Nu am aflat de niciun copil român de 1,5 ani ca nepoată-mea, mort DOAR de covid 19, iar dacă cumva au existat câțiva, ei sunt mult mai puțini decât cei decedați de alte boli fatale, despre care am aflat din facultate, dar nu-mi terorizam viața, amintindu-mi-le zilnic. Sau. Nu știu de NICIUN tânăr român de 35 de ani, ca fiul meu &nora, precedent sănătos, acum mort de Covid 19, în România lui 2020. Poate or fi, câțiva. Poate. Dar, dacă erau importanți statistic, aflam!

În schimb, despre tineri de aceeași vârstă, loviți imprevizibil de leucemie acută, sau cancer osos metastazat, sau anevrism aortic disecant fatal, sau moarte subită la serviciu, sau făcuți praf la șosea de o dubă intrată pe contrasens, știu. MULT știu.

Din acest motiv, NIMIC nu mai justifică să trăiesc (atât cât mai am de trăit, că poate până mâine pic și eu cu infarct acut peste tastarură!), așadar nimic nu mai justifică să trăiesc cu teroarea vieții celor dragi mie, în context de Covid 19. Nu mai mult decât orice altă teroare care poate să apară din clipa în care te-ai născut și ești ființă vie. Riscurile apar, de când devii morulă în uter, deci mai mult decât alăturarea unui spermatozoid și a unui ovul distanțați social.

3.Tot ce facem acum, în starea de alertă, îndemnați (justificat!) de decidenți, e pentru țară. Ca să evităm RĂSPÂNDIREA! Dar nici măcar răspândirea, nu-i clarificată – cristal! Nu mai e despre noi înșine, unu la unu. Actuala distanțare socială e CA SĂ AJUȚI ȚARA, nu să te ajuți pe tine, DIRECT. Iar acest adevăr este foarte important, în lumina dramelor individuale derivate din încercarea pandemică prelungită. În lumina efectelor adverse proprii: a depresiilor, tulburărilor anxios compulsive, a sărăciei lucii, a bolilor cardiovasculare explodate, a diabetului zaharat dezechilibrat, a artozelor decompensate, a obezității dezvoltate de nemișcare, cred că ai dreptul să alegi, în cunoștință de cauză. Tema consimțământului informat! Să alegi dacă dorești să te sacrifici pentru țară. Dacă NU ești angajat al armatei, cu aferentele pensii&indemnizații, poate vrei să te sacrifici, poate nu. Ai dreptul să alegi.

Altminteri, nefericirea ta și bolile-ți, care trag în balanță (deja) mai tare decât preocupările EXCLUSIVE pe riscul Covid, devin mult mai grave decât Covidul însuși. PENTRU TINE. Pentru Planetă, nu știu și nu știe nimeni. Ba mai mult de-atât. Dacă picajele tale: fizice, materiale, sexuale, emoționale, sociale și psihice post “stare de urgență” par certe, Covidul boală – FIX LA TINE-N fizic, mâine, e destul de aproximativ și de incert.

Știți cum văd eu covidul &distanțarea de azi? ACUM?

Ca pe plata impozitului pe venit, ÎN ROMÂNIA. Nu în Europa. Poți fi “porcovan” și să-ți trișezi veniturile, ca să scapi de impozit, dar riși să fii prins și amendat. Dacă nu trișezi nimic și declari chiar tot, devii fraierul de serviciu. O dată fiindcă, cu cât declari mai cinstit, cu atât te vor amenda ulterior mai tare, pentru că pe „nedeclarați” n-au personal suficient la fisc, și nici evidențe info integrate, și nici buget să-i identifice. Iar bani la buget, trebuie. A doua, fiindcă sumele date țării prin impozitare, sigur nu ajung în străzile pe care le vei călca, nici pe autostrăzile unde-ți vei rula automobilul, nici în sistemul sanitar când îl vei apela, ci ajung la cele câteva hiene politice de la vârf, care vor toca impozitul tău, greu adunat, pentru averea proprie.

Apoi, îți zici:

-Banii din impozitul meu, SIGUR nu se întorc la mine, din serviciile statului. Asta e clar. Că voi fi prins/amendat pentru evaziune fiscală, dacă-s isteț și modest, nu-i chiar sigur. Hai să compar riscurile.

Na. La fel e și cu teroarea ta actuală, în legătură cu pandemia. Alegi răul cel mai mic.

Așa că, zic.

-ELIBEREAZĂ-TE ACUM de teroarea psihică a Covidului, și ieși din casă LIBER mental/afectiv. Chiar cu mască, fiind. Ieși LIBER de gânduri. Gata! Ieși din anxietate, din depresie. N-ai să mori de COVID. Nu mai e despre tine ca individ, ci despre contribuția ta la binele țării, la EVITAREA RĂSPÂNDIRII. Vrei să contribui responsabil? Fă-o. Bravo pentru patriotism. Nu vrei? Vezi-ți de viață, evitând amenzi.

4.Termoscanarea la instituții/magazine, cu sau fără listuțele stupide de temperaturi, completate stângaci cu pixul, dezinfectanții pentru mâini de pe la diversele intrări (care ucid,- cât ucid -, bacterii, nu virusuri!), botoșeii și măștile, nu mai sunt ca să nu mori tu, ci ca să nu poți ataca ulterior firma respectivă, punându-i în cârcă aberații. Și ca să nu fie ea amendată de controale.

RESPECTĂ, deci, ce-ți cer instuțiile statului, dar fă-o exact cum îți declari la fisc/sau nu, toate veniturile. Adică aplicând, în tot ce decizi, un indice românesc de corecție și, mai ales, o taxă de egoism – adică atenție la propria-ți sănătate fizică și mentală, dar și de bunăstare materială.

Dacă, cumva, nici în aceste puncte 1-4 de mai sus n-am fost clară, mă încumet la un joc de imaginație demonstrativ. Copiii mei (fiul+nora+nepoata), ar putea intra mâine neprotejați în plin focar Covid 19 și să se țuce cu bolnavii, buză-n buză. Șansa ca vreunul dintre ei să aibă mai mult decât testul COVID pozitiv asimptomatic, eventual mici simptome de răceală, este MINORĂ. Șansa să facă ceva grav este sub (sau pe același palier cu) să facă o boală nasoală extrapandemică, pe care în mod obișnuit nu o faci.  Meningită cu meningococ, letospiroză, tetanos, boala Lyme, anevrism cerebral rupt, șoc anafilactic la înțepătura de viespe, tromboflebită de sinus cavernos după un furuncul al aripii nasului, septicemie acută cu streptococ, tumoră cerebrală… și mai am din astea, zău! Enumăr până mâine.

Dar, exact cum îți vezi de viață și treabă, ieșind zilnic din casă fără să te gândești terorizat că le-ai putea face pe cele de mai sus, exact așa vei ieși, de azi încolo, eliberat mental de obsesia indusă, COVID.

GATA!

RESPECTĂ ce ți se cere, atunci când ți se cere, (mască, distanțare, să te dai pe mâini cu alea-alea)!

Respectă-le, nu fiindcă ele te-ar proteja să nu mori, ci fiindcă:

– ești patriot și îți ajuți țara să nu propagi infecția, chiar dacă tu ești doar vector, transmițător și fără ca TU PERSONAL să pățești ceva

– ești cetățean civilizat și respecți regulile sugerate/sau impuse prin legi, ale statului în care trăiești.

PUNCT.

PS. Ieri, vineri, prima noastră ieșire postpandemică, la un bazin exterior cu apă termală, la Șofronea/județul Arad. A fost din aia cu: ieși la bazin, sau NU ieși și stai acasă. Cu DA/sau NU. Nicidecum nu speri că ne-om distanța de alții, înotând doi câte doi, la câte 4 metri, cuplu de cuplu, cu măscuțe sub duș. Putem fi, noi românii, cum vrea Planeta să ne numească, numa` proști nu ne poți zice.

Care român, decis să iasă în iunie 2020 din teroarea SARS Cov 2 spre un bazin termal, crede că va putea înota tăt din 1,5 în 1,5 metri, eventual cu botoșei pe lăbuțe și tăt stropindu-se pe mânuțe cu ceva gel incert dezinfectant?

Cel care iese din casă la bazin, ȘTIE că s-a eliberat mental. Și-a asumat.

Și-a asumat și că doamna simpatică cu halat alb scurt, peste blugi, care pe la ora 17 a scrutat un bazin înțesat de oameni, zicând „Am ieșit să văd dacă se respectă distanțarea”, ȘTIA ea însăși că bate câmpii, așa cum știam și eu, când îi zâmbeam aprobator, ca între profesioniști.

Din clipa asta încolo, fără alte informații CERTE SUPLIMENTARE, decât să mă autodistrug prin reacții adverse la izolare și obsesie de Covid, mai bine bag Covidul în caseta “IMPREVIZIBIL, IMPROBABIL, PUȚIN PROBABIL STATISTIC”, exact ca multe alte boli infecțioase pământene. Și îmi recuperez viața și familia. Până mai pot.