No aşe ceva… nici că se ezixtă!
Pacientul X, la cabinet:
- Doamnă, mi-aţi „scris” un medicament CARE NU EXISTĂ!
Întâmplător îl aveam pe masă. Aveam cutia. I-o arăt.
- Iacătă-l.
Se uită lung la cutie.
- Dar i-am dat la băiat reţeta, s-o scoată din Arad. Acolo, la farmacie, i-au zis că aşa ceva nu există!
Eu însă forţez evidenţa.
- Uite-o, bace! Nu că nu există, n-or auzit ei acolo de medicament.
Continuă s-o studieze şi dă neîncrezător din cap.
Eu joc la miză mare:
- Dacă ţ-o arât ş-o vezi, iar pe cutie scrie ce am scris io pă reţetă, există? Sau nu.
Concluzie finală:
- Știu şi io…
Morală: oraşul face legea, capitala guvernul şi Otilia – atmosferă pe FB. ha!
Circula un banc pe tema asta, cum că ardeleanul, privind pentru prima oară-n viaţă o girafă la grădina zoologică, îşi dă pălăria pe ceafă, se scarpină uluit pe frunte şi decretează – No aşe ceva… nici că se ezixtă!
Numa` că povestea mea nu-i banc, chit că-i ceva mai veche. Iar medicamentul era Vimapril H combinaţii de la Vim Spectrum.
Varianta pe care o știu eu pentru treaba cu girafa are o secvență în plus: omul după ce s-a scărpinat și-a tras pălăria din nou pe frunte ca să poată să emită remarca genială.
Am patit-o si eu! si tot ii spuneam ca eu am avut asa un medicament sub forma de suspensie ptr copii, farmacista nu si nu! Atunci i-am zis sa caute pe google sa vada ca exista!