Comandă setul AKUTOL, AICI

O seară FB cu rime jucăuşe

Tum_Bhi_Nikhar_Jaoge

Seară FB ca toate altele. Totul porneşte de la o postare a mea, reclamă la prăjituri săseşti în Braşov. Când distribui FB povestea, eu inventez o poezioară. O aveţi mai jos. Imediat după, porneşte caruselul unui dialog on line, „seducţie on line” în rime, el- Mihai Maxim, eu Otilia Ţigănaş. Nu ştiam niciunul cine-i celălalt, cred că în aceeaşi seară ne-am şi „cerut prieteniile” – vorba aia.

Dialogul în versuri care va urma este copy-paste de pe peretele meu, absolut real, doar adaptat şi îngrijit şi corectat şi cizelat la tehnoredactare. (Doară suntem literaţi, nu doctori în ştiinţe!). O să vedeţi cum ne-am făcut noi curte în rime.

Aşadar, poezioara reclamă la postarea cu prăjiturile:

Gust divin ne este miza,
Preţul depăşeşte criza,
„Prăjituri Tante Luiza”!!

M

Hai, bre…
Mă tot îmbii la bunătăţi,
Că mă îngraş, privind pieziş.
Nu-i vorba, ca şi-n alte dăţi,
Mă satur din priviri. N-am mărunţiş.

O

Cred că te-alinţi şi ai mărunţi!

Iar de-ngrăşat, să fim serioşi

Şi tare-mi e că doar mă-nfrunţi,

Cum fac toţi domnii ruşinoşi.

M

Că situaţia e roză,
O vede azi o lumea-ntreagă.
Urarea-n versuri mi-e beteagă,
Fiindcă eu scriu numai proză.

O

Dar de betegi m-ocup chiar eu!

Iar proză scriu şi eu, vezi-bine.

Un martor mi-e chiar Dumnezeu

Că azi pusăi ochii pe tine.

M

Maxim? Un scriitor minor.
Să-l laşi, nu-i la televizor
Nu vei găsi cu el vreo poză,
Că scrie toate celea-n proză.
Nu l-ai citit? Păi, n-ai pierdut nimica.
E plină lumea de nebuni, de fandosiţi.
Ce-o vrea şi ăsta? Te apucă frica
Când banii daţi pe cărţi sunt irosiţi.

Citi-mi-ai cărţile, duduie,
Stând ghemuită, pe podea,
În timp ce fumul stă să suie
Dar încă leneveşte pe-undeva.

O

Nu le-am citit. Aşa-i, mă scuzi.

Citi-ţi-le-aş măcar acu!

Dar cum s-o fac, când zici tot NU

Şi simt mereu cum mă refuzi?

M

Tu mă ataci în versuri fine
Şi apoi, şoptit, mă chemi la tine.
Las manuscrisul meu, cu dor,
Şi nu-ţi cer drepturi de autor.

O

E bine-aşa. Accept oferta,

Deşi mereu EU te-am chemat.

Nu-s mafiotul cu omerta

Dar tot te bag crunt în păcat!

M

Ca să nu zici că spun tot NU
Când nu ştiu ce-mi vei zice tu,
Să-mi dai adresă emailată
Să pot să le trimit odată.

O

E desuet ce-mi ceri, băiete,

Adresa…io-s copil rebel!

Că or fi cărţi, c-or fi caiete,

Mi le aduci fix la motel.

M

Să vin la tine la motel
Aşa, cu cărţile în plasă,
Ar însemna să fii model

Sau poate chiar să-mi fii mireasă.

Ca-ntr-un catren de Păstorel,
„Doptoro”, eşti un spirit fin.
Mihai aduce carul plin,
Ca să mai treci iar pe la el.

O

O să mai trec precis, presimt,

Măcar aşa…de curioasă,

Să văz dacă tu crezi că mint

Când dau atât de mult din casă.

Otilia-

Ce faaain iese! Faci tu, Mihai, salvarea strofelor in word??? hai nooooooooooooooooooo

Mihai-

Eu. Da. Am făcut-o deja pentru cele compuse de mine. Aşa mi se pare corect.

Otilia-

Corect îi să le salvezi în ordine cronologică, inclusiv pe ale mele şi apoi să mi le trimiţi pe mail, mură-n gură!!! Aşa-i „corect”. Că mi-e o leeeene să fac treaba asta de chinez bătrân, în schimb tare le-aş vrea.

 M

Am corectat atent greşeala,
Acum sunt gata de atac.
Mata să pregăteşti cerneala
Că-ţi vin cu foaia în cerdac.

Otilia

Na zi-i, Mihai, că le copiezi tu, pliiizzz!! De nu zici, îmi piere inspiraţia. Măcar TU!!!…Că-n proza on line scrisă-n 2, eu şi  Catalin Badulescu, numa eu salvez în word şi ordonez textele! Mă simt frustrată. Iar poezia e…muult mai finăăă.

M

Cerui adresă de e-mail
Şi ce să vezi, mare miracol,
Ea mă invită la motel
Dorind să scriem un oracol.

O

Să vii cu foaia, zici… ce greu

Mi-e să accept că n-am noroc.

Păi nici un tip intrat în joc

Nu vine cu un „beămveu”!

 

  1. adresa e otiganas@yahoo.com

M

Aşa mai vii de-acasă!!! Hai că îţi trimit ceva pe mail…

Povestitorul impersonal:

Din meandrele concretului, brusc, se iţeşte nocturn, episodic, FB- Cătălin Bădulescu. Este coautorul, deja fixat în peisajul socializaţilor, al unei cărţi de proză redactate tot on line, cu Otilia. „Hmmmmm… poezie „ îşi zice el. „Şi încă on line. Ăştia or luat-o razna. Ia să pun eu punct.”

Cătălin Bădulescu:

Amantlâcul cel virtual

Are Codul lui de-ONOARE

De e hun, gepid, sau gal

Gelozlâcul dă în floare!

Dar M îl ignoră fără milă

M

Ştii bine că sunt ruşânos,
Şi că sunt băiet cuminte
Întorc viersu’ acu’ pe dos
Şi îţi fac o rugăminte…

Otilia

Rugăminteeee?? Scuze că mă bag în discuţiile dintre bărbaţi!

M

Nu, doamnă, rugămintea era pentru mata. Domnul a intrat pe urmă…

Otilia

Rââââââââd, domnul meu! Râd cu o pohtă pe care nici o cofetărie…

M

Că tot plecarăm de la pudibonderia falsă pe care o evocaseşi pentru Corina Ozon!

RUGĂMINTE
Azi timpul trece nemilos. Tic-tac.
Şi cerul îl privesc cam mut.
Nu mă învaţă cum să fac
Măcar o dată să te…
Şi vezi, sunt pudic, ne-ndoios,
Ferindu-mă de- acel cuvânt
Deşi-i atât de maiestuos:
Măcar o dată să te…
Dorinţa-mi arde mărunatiul
Şi zac bolnav şi abătut.
Aş lua acum, pe loc, tramvaiul
Măcar o dată să te…

Convins că a aruncat-o pe Otilia în corzi, TOT M îşi compune replica în rimă

REPLICĂ

Băiete dragă, stai de-o-parte.
Cu puncte-puncte… nu răzbeşti!
Chiar dacă iei tramvaiul şapte
La mine-n pat nu nimereşti.
Şi-n loc de puncte-puncte, dragă,
Fii mai bărbat şi cu mister.
Vino-ncărcat cu flori, cu fructe,
Nu c-un tramvai, cu-elicopter.
Şi-oricum, o dată „nu se pune”,
Oricât de mult tu ţi-ai dori
Să… puncte-puncte, cum se spune.
Măcar de ciudă de-ai muri!

 Otilia

M, textu-i al tau, da?

M

Care text?

Otilia

Ăla cu fututu!

M

Da, aista mi-a venit în cap când ai zis de BMW-eu.

Otilia

Eşti bun. Bun tare. M-ai surprins. Dar lasă-mi onoarea să dau eu replica.

REPLICA FETEI, Otilia

 

Te-am refuzat vreodată eu?

Te-mprăştii iarăşi în silabe

Păi lasă-n fras, ce dumnezeu!

Ruşinile acestea slabe.

 

Că te fereşti de-acel cuvânt…

Prostii, nu stau după cuvinte!

Aştept să-ţi iei şi tu avânt

Să nu mă crezi aşa cuminte.

 

Ba chiar prefer să urci tramvaiul

Te tachinam c-un Beămveu,

Mă tot întreb care ţi-e baiul

De nu ajungi în patul meu.

M

Amu o să te las, domniţă,
Să stai de strajă la portiţă.
Iar eu mă duc la hodineală
Că altfel nu mi se mai … treaba mea!

 

 

SFÂRŞIT

Vălean Simona, la miezul nopţii:

-nuuuuuuuuuuuuuu, mai vreau!!!

 

 

By Published On: 7 februarie, 2015Categories: Eseu, POVESTILE OTILIEI2 Comments on O seară FB cu rime jucăuşe

2 Comments

  1. Mihaela Ghitu 8 februarie, 2015 at 12:04 am - Reply

    Multumesc, aiuritor, ca o bautura tare, pentru un nebautor.  

  2. Mihaela Ghitu 8 februarie, 2015 at 12:09 am - Reply

    Sau,tradus in versuri mici si clare

    Multumesc,Aiuritor!Ca o bautura tare Pentru un nebautor !

Lăsați un mesaj...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Comandă setul AKUTOL, AICI


Laborator Analize

Arhive

Get more stuff

Subscribe to our mailing list and get interesting stuff and updates to your email inbox.

Thank you for subscribing.

Something went wrong.