„Piatra la fiere”, mesajul chirurgului
Chirurgul Oana Goidescu vine în completarea povestirii mele despre crizele de fiere. (Textul Otiliei îl găseşti în josul acestei postări şi e introducerea). Vei avea, astfel, două opinii îngemănate: chirurg-medic de familie, despre aceeaşi veche problemă- fierea şi bolile ei.
Mi s-a pus piatra pe tine
Zilele trecute aflaţi de „dis” , „hipo” şi „hiper” în ceea ce priveşte vezicula biliară. Ce te faci însă când afli că ai pietre?
Poţi afla întâmplător, la o ecografie de rutină. Da, la unii nu apar probleme, indiferent de regim. Dacă le-ar merge şi capul precum colecistul, ar fi genii. Sau poţi să faci ecografia aia tocmai pentru că te-a dus fierea la doctor. Ah ce-mi place replica „ am un gust amar în gura”… dar unde vrei să-l ai?
Dacă însă ai deja probleme, vezi că fierea sancţionează mai ceva ca fiscul sau o nevastă cicălitoare! Cu unică deosebire că „zgomotul” făcut de nevastă e ca pastelul pe lângă poezia de revoltă socială, faţă de ce gălăgie poate face o piatră la fiere.
Încercând să-i explic fie-mii cum a ajuns bunicul la cuţit, m-am trezit că sintetizează:
- Adică e ca atunci când nu poţi scoate dopul de la cadă şi apa se împute?
- Da, cam aşa e .
Cel puţin în una dintre complicaţii: calcul mare, blocat. Ce-i în spate nu se mai evacuează şi apa care bălteşte face mormoloci. Colecistita acută e gata.
Există şi o variantă cu pietre mititele, care trec prin evacuare şi pleacă la vale prin căi biliare. Cam ca un alai de protestatari needucaţi, cu scandal şi deranj. Aşa mai deranjează şi vecinii , cel mai uşor de enervat fiind pancreasul. Și tot aşa apare şi icterul . Adică omul se colorează de la gălbui la portocaliu, depinde de cât de obstruata e calea biliara şi pentru cât timp.
Din cauzele astea, reuşita unei intervenţii chirurgicale ţine şi de moment.
În acut, ţesuturile sunt inflamate, sângerează uşor, vecinii se modifică. În înţelepciunea lui, organismul încearcă să izoleze infecţia aducând tot ce găseşte împrejur. Ca şi cum ar afce diguri. Aşa găseşti aglomerate organe multe şi mari (ficat, stomac, duoden, colon, pedicul hepatic), cu graniţele greu de stabilit. Cresc riscurile incidentelor şi accidentelor operatorii şi ai să dai vina pe doctorul „acarul Paun” că ţi-a „atins”… cine ştie ce.
Să ştii că n-a inventat el complicaţiile astea, le-au păţit şi au scris despre ele nume mari din medicină, adevărate branduri.
Aşa că… poate nu vii la chirurg, chiar copt!
Dacă afli întâmplător şi vrei să mai amâi operaţia… iar nu mă întreba cât poţi s-o mai întinzi. Depinde de cât de conştiincios şi atent eşti cu ce mănânci şi bei.
Și da, îţi scot toată fierea, nu doar pietrele. Că după aia ar trebui să-ţi pun fermoar, sau gură de vizitare.
Ce spune despre fiere şi medicul de familie, citeşte aici:
Citind, mi-am amintit de un stagiu la chirurgie, prin anul 4. Vizita post op: ( nu am prins pacienta de la internare, am vazut-o doar a 2-3 zi dupa interventie).
– Cum va simtiti?
– Acuma foarte bine, dupa ce a scos d-ul dr. f.i.a.r.a
Am crezut ca a exorcizat-o, dar era doar un colecist…
Bestial!
Doamna doctor dacă nu au fost depistate pietre niciodată( doar mâl?) și sunt atenta atât la regimul alimentar cât și la surmenaj, dar în familie exista antecedente ( ambii bunici din partea mamei au fost nevoiți sa scoată „fiara”) iar mama dacă nu s-ar fi prăpădit din cauza unui nenorocit de cancer la 54 de ani ar fi fost nevoită sa ajunga tot la cutit, am sanse sa ne ingroape împreună?
Menționez ca ultima criza a fost acum 4 ani. De atunci am fost atât de atenta ca pana și durerile de cap au dispărut complet. Apropo erau crunte și nimeni nu mi-a spus ca ar fi putut fi provocate de fiere. Am făcut chiar și tomograf ca eram panicata rău ( mamei de aici i s-a tras sfârșitul), dar nimeni, absolut nimeni nu a știut sa îmi explice de unde apăreau durerile mele de cap.
Recunosc ca în cazul meu a fost o cutuma a regimului alimentar moștenit. Regim pe care, cu excepția sărbătorilor când mă staduiesc din răsputeri sa nu fac abuz) l-am schimbat când am priceput ce mi se întâmplă.
Cancerele sunt altceva. Nu discutam de cancere. Iar „fiara”, practic se scoate doar pentru pietre. Pe vremuri se scotea cu mare usurinta, dar fara rost. N-avem niciun motiv sa fim convinsi ca in familia ta a si fost nebvoie sa se scoata toate fiarele. Aminteste-ti, mai demult, moda scoaterii amigdalelor care azi se scot rarisim!