Un act normativ nou, dorește să legalizeze „plicul” dat medicului de către pacient. Adică bacșișul. Onorariul este altceva. Donația REALĂ, iar e altceva.

N-ar fi prima tentativă de legalizarea acestui nenorocit de plic.

Și stau și mă crucesc, îmi filează o lampă. Adică plicul, mama lui de plic!, devine legal NU dacă-i individual, ci numai dacă-l dai spitalului și devine un “bun al tuturor”. Că, dacă-i individual, e de porc. Dacă-l donezi spitalului și-i oferi directorului șansa să dispună de bani, devine ok. Dacă nu mai ajunge la doctorul tău, fiindcă se amestecă în oala comună și impersonală a spitalului, iară-i ok! Și că poate ajunge – nu la doctorul căruia voiai să-i mulțumești, ci fix la ălalaltu` care te-a scos în șuturi cu o zi înainte tot ok este… Mor încet…

Nu pricep. Hai, să te zbați prin lege să impozitezi ciubucul, să determini doctorii să-l declare, înțeleg. Deși, cum ziceam, ai de ce te ocupa înainte. Învinge tu întâi dedicațiile la manele, darul de nuntă și comerțul negru, black TOTAL!! la tarabe la mare, vara. Da să-l muți senin din buzunarul unuia în al altuia numindu-l donația PACIENTULUI, asta chiar nu mai pricep… Sau că, dacă folosim cuvinte și expresii frumoase, gen „pagina de web”, „ordonatori de credite” noi, trăitorii în România ultimelor decenii, mai credem vreo iotă din povestea asta. Păi, niciunul! Nici medicii primitori, nici oamenii donatori, nu credem niciunul povestea. Niciunul în afara legiuitorului, dar tare mă tem că nici el nu-i baș convins de ceea ce zice prin legiuri.

 Art. 34. Pacientul poate oferi donatii unitatii sanitare unde a fost ingrijit, cu respectarea legii.

Donatiile mentionate la alin. (2) vor fi incluse in situatia privind executia bugetului de venituri si cheltuieli al spitalului public, care se afiseaza lunar pe pagina de web creata in acest scop de Ministerul Saniitatii, prin grija ordonatorilor de credite ai unitatilor sanitare.