Pyțipoanca candidată la locale

Pyți, femeia homo politikon româncă, și-a depus dosarele de candidatură la Consiliul Local Cremenea.

Candidează, ca ce? Fochist? Sculer -matrițer? Acar? Filatoare-n bumbacuri? Nu. Dânsa candidează ka konsilier local la Konsiliul Local Cremenea. Este important de precizat asta fiindcă, deși pare evident la o privire superficială, regulile electorale prin care ea a completat cele 18 dosare cu șină, 16 dosare plic și 8 țiple de plastic transparent (pe care cu duioșie maternă le numea prezervative), au determinat-o să rescrie din temelii dosarele cu șină unde scrijelise cu pix albastru- Consiliul Cremenea, nu Consiliul LOCAL Cremenea. Or asta era impardonabil.

Un alt hop antologic de sărit, a fost atunci când Pyți a trebuit să înfigă inițiala tatălui în paradigma numelui și prenumelui ei. Riguroșii selecționeri electori avuseseră păreri împărțite. Unii i-au zis să bage inițiala tatălui între nume și prenume. Alții, că la urmă. Alții că deloc. Inițiala era simplă, era G. Controversat fusese mai mult locul unde o bagi. Oricum, ea a căutat cu Google care-i numele și care prenumele, atunci când te cheamă Exhalibur Măriuța Dorofteia. Pyți e doar apelativ de scenă. La ea în Cremenea, îi zice ciufală. Pyți. De fapt, la carte o cheamă – Exhalibur Măriuța Dorofteia.

Oricum, Google e aur curat! Nume, cică e ăla de familie, cumva cum îi și tata tău, iar tata ei se numea, iertat fie, Exhalibur Guantanamer, dânsul fiind cetățean european din Guatemala, student la farmacie, episodic și alb, în frumosul orășel de provincie Belele, situat geografic chiar lângă Cremenea. Acolo, Universitatea de Farmaciști din Guatemala își deschisese o modestă dar sinceră filială. Mama Pyți-ei, Floare Cârcotan, (scrisă Cîrcotan înaintea Revoluției, cu Î din I), care a și rămas Cârcotan pe veci, a lucrat un an la Facultatea din Belele, la birouri, și ștergea periodic mesele de praf. Acolo l-a cunoscut, ântr-un cup de fudră demn de o telenovelă, pe Exhalibur Guantanamer, tânăr zvelt și viril. Și așa, după numai câteva ore pe la birouri, Pyți era deja procreată ca ou morulă blastulă parenchimulă.

Azi, se așază ea pe colțarul – excepțional ca culoare -, cumpărat în piață la Cremenea, miercuri. Se uită peste șine și dosare. Se mai și gândește, fiindcă în ciuda răuvoitorilor din opoziție, Pyți se mai și gândește. Notează cu un pix fain de la Billa primit la oferta cu făina – Exhalibur G Măriuța Dorofteia, candidat consilier local la Consiliul LOCAL nu națioanal, Cremenea…

-Hai că-s beton la dosare, ce dreaq. Sunt incomensurabilă!

Bine, candidata Pyți nu știe exact ce înseamnă incomensurabil, credea că înseamnă de necontestat la comisia electorală, scrutinul în curs… Așa că zvâcnește vioi la depus dosarele, muulte multe, cel mai tare trăgeau în jos declarațiile de avere, de interese și jurământul ăla al ei, – noroc că o prinsese pe roșu -, cum că n-a fost securistă. Păi, nici n-a fost! Baje dracu moartea-n securiști!

-Bunăăă. Helău! Sunt candidată prezidențială locală și am drepturi!

-Bună. Consilieră locală, duduie. Prezidențiabilii nu sunt azi. Mda… Scoateți evidențele.

Pyți scoate din remorcuța Daciei împrumutate de la nașu Fodor, cutiile cu dosare.

Doamna citește, răsfoind.

-De la început deja, vă pervertesc… (nici doamna de la comisie nu deținea inexpugnabil proprietatea sensului cuvântului “pervertesc”, credea că-i vă „atenționez sau previn”), deci vă pervertesc căci inițiala tatălui, în cazul dvs. domnul Exhalibur Guantanamer, trebuia pusă la capătul “sintagmei nume prenume”. Ca cum ar veni, normal trebuia Exhalibur Măriuța Dorofteea G, nicidecum Exhalibur G Măriuța Dorofteea!

-Dorofteia cu i, nu cu doi de ee!

-Mă rog. Nu-i important. Are românu` darul ăsta să se peardă-n amănunte… Important e căci G=Guantanamer, adică numele mic a lu` tăticu` dumneatale, trebuia la capăt. Numele mic e ca un prenume, știți! Cum spui Petrică sau Floricuța. Va trebui să refaceți așadar toate aceste documente de securitate națională și să mutați G-ul la sfârșit.

Pyți, de bună credință, cu un suflet sincer cum rar mai întâlnești azi în politică, reface toate documentele din toate dosarele cu șină și dosarele plic obligatorii în baza legislației în vigoare și a rigorilor subiective, mutând punctul G la capăt.

Se apropie vertiginos ultima zi în care se acceptă candidaturi, imediat după ce doamna de la dosare îi dă liber acces, va trebui să fugă din Cremenea, în orășelul universitar satelit Belele, la Judecătorie, pentru ca lucrarea național-politică să fie încheiată. Nu e stresată. E sigură pe sine, ca orice novice care crede că unu plus unu fac doi. Atâta știa și ea, biata… că 1+1=2, atunci când revenea cu inițiala tatălui repoziționată strategic, la capăt.

-Mda… ați pus bine asta cu inițiala. E ok. Uau! Stați așa! Doamne! Doamneeee! Ce ați făcut? Ați pus punct după inițială. Păi, nu trebuia. Asta anulează întreg dosarul, mai exact toate cele 34 de dosare. Cumplit. Dacă trebuia punct și nu-l puneați, era simplu, că-l puneați aici pe loc. Oameni suntem. Ziceam că nu văd că puneți un punct. Dar dacă l-ați pus și nu trebuia, e inexorabil! Gata. Ați ratat alegerile, domnișoară Dorofteea.