Dragii mei. Nu că aş promova prostituţia, dar în definitiv nu-s nici Papă şi nici Preşedintele statului, ca punctul meu de vedere să creeze valuri. Azi am să spun două-trei vorbe despre curvele de centură. Și cum le văd eu, dintr-o altă perspectivă decât cea politică sau a gospodinei fanatic- familiste, acrite de responsabilităţi cotidiene.

Când ne întoarcem cu maşina de la Arad la Hăşmaş, cel mai des dimineaţa devreme, trecem pe lângă stabilimentul perstatoarelor de servicii sexuale prin TIR-uri, sau la copac. Fie minus zece grade, fie ploaie torenţială, burniţă, dis de dimineaţă muierile alea SUNT LA SERVICIU. Deja le ştiu.

Adică: ele se trezesc la şase, se spală (sau nu, dar nu asta-i ideea), se echipează de lucru şi se duc la post. Nu solicită ajutor social, nu fură prin magazine, nu ţăpuiesc pensionari cum că sunt bolnave sau că adună bani pentru o mănăstire aflată în renovare, nu emit legi inaplicabile – care să ne distrugă pe toţi. NU. SE DUC LA SERVICIU. Nu lenevesc în pat cerând concediu medical fictiv, nu solicită motivare. SIGUR nu merg cu mare bucurie, fişa postului e solicitantă, neprotectivă, ele nu pot face nici grevă, nici nu pot iniţia petiţii pe FB ca să îşi promoveze drepturile, nu vor avea pensie, iar dacă ies din schemă pentru o anexită, nu capătă şomaj.

Exact asta văd eu, când trec cu maşina pe lângă lucrătoarele sexuale care dârdâie de frig, le îngheaţă puţele pe sub fusta scurtisim- strălucitoare şi li se umflă gleznele în pantofii prea strâmţi, cu tocuri de zece centimetri, care şchiopătează prin gropile centurii.

Și atunci, privind în jur, nu pot decât să gândesc:

-RESPECT, doamne curve!

Un sfert din profesionalismul şi conştiinciozitatea voastră, mutat pe la ghişee sau birouri de stat, chiar cabinete medicale, parlamentare sau instituţii fiscale… şi ţara asta ar înflori!