Din inimă, pentru medici! Surpriza mea de pe FB.

Găsiți mai jos un răspuns găsit pe pagina mea de FB. Semnează Roberta Robyn, un interlocutor on line despre care nu știu nimic. Frumusețea și adâncimea mesajului m-au determinat să-l fac postare separată pe blog, fiindcă FB-ul e FB, mesajele curg în neant, dispar, iar de acesta era mare păcat. M-a atins tare. Enjoy!

…………………………………………………………………………………………………………………..

Roberta Robyn:

„De la un medic nu se cere mult, ci aproape tot.

Creierul, care-ncepe brusc să deruleze diagnosticul diferențial, ca un browser pe calculator… Prima privire pe un trup covârșit de durere sau jenă, intuiția înnăscută, îmbogățită de experiența ta și cea furată de la alții… Palparea atentă cu propriile mâini, până ce buricele degetelor se emancipează ocult și devin un releu de transmisie între două ființe – tu și pacientul tău.

Captezi semnalul lor, dar nu-l iei niciodată drept absolut sigur, doar rareori aproape sigur și de cele mai multe ori, doar ca un avertisment care te pune în gardă și te-ndeamnă să insiști, cu tot ceea ce știința îți poate veni în ajutor. Există desigur și Empatia – când o intuiește, bolnavul nu se mai teme, simte nevoia să ți se deschidă ca unui duhovnic, devine tot mai încrezător că o să-l faci bine și dacă-l convingi să te urmeze, poate deveni cel mai prețios drog auto-vindecător. O încredere care lui îi face bine și îl ușurează, mutând povara asupra ta, fiindcă tu știi că nu e scris în stele că vei reuși…

Și, desigur, ar mai fi ceva despre care nimeni nu vorbește, fiindcă se consideră scris în fișa postului – capacitatea ta de a îndura fiecare suferință care vine spre tine, cu bucuria care nu poate fi descrisă când iese totul bine și urmele care se adună pe dinăuntrul tău și fac tic-tac, tic-tac, fără să le iei în seamă…”