Iată câteva simptome frecvente care ajung la cabinetul medicului de familie, investigate deseori paroxistic, văzute și de mulți alți specialiști, simptome la care, ca să poți răspunde corect, e nevoie în primul rând de o anamneză atentă (discuția LUUUNGĂ cu bolnavul), nicidecum de alt medic, sau o analiză în plus.

-Tusea veche, de luni de zile, luată ca „răceală”. Îndopată/sau nu cu antibiotice.

-Amețeala care crezi că-i de la tensiune, și vii la cabinet doar cerându-i asistentei să-ți măsoare tensiunea, apoi pleci nedumerit aflând că-i bună, dar mergi și la cardiolog.

-Durerile de burtă care țin cu lunile, cu anii, și la care ai făcut colonoscopii, endoscopii gastrice sau /și multe ecografii.

-Durerea din coșul pieptului, care crezi că-i gura stomacului.

-Jena periodică în gât, cu anii, care nu-i amigdalită cu puroi, iar cei trei oreliști la care ai fost, nu te-au rezolvat.

-Mâncărimile de piele vechi, fără modificări ale pieli, cu analize perfecte.

-Greața din fiecare dimineață, pentru care ai fost internat de două ori și ești cu analizele full extrase, impecabile.

-Durerile de cap repetitive, pentru care îți măsori singur tensiunea din zece în zece minute. Încă și cu aparat electronic!

Și aș mai avea zeci!

Sunt pita medicului de familie, astea…

Medicul de familie ar trebui să fie primul care le dă de capăt, sintetizând elementele disparate într-un singur corp, în același om care are mai multe organe-n „carcasă”, dar și serviciu, și soacră, și prunci, sau rate neplătite la bancă. Om care are, de exemplu, usturimi cumplite la fund, la două zile după externarea de după un Bypass coronarian. Sau tahicardii cu palpitații noaptea, imediat după operația de apendicită. Sau insomnii cumplite de când i-a murit mama.

Medicul de familie e acela (repet, ar trebui să fie!) care adună toate informațiile disparate, le încheagă și le dă viață într-un singur om cu nume și prenume. Care face dintr-un dosar cu șină, plin cu acte medicale, o poveste adevărată. Povesta ta. Unică. E doar a ta. Niciun tratat de specialitate nu conține povestea ta specifică, într-un capitol separat.

Am semnalizat mai sus SPECIALITATEA noastră, a medicilor de familie. Cei care integrăm informațiile despre tine – scrise (lizibil/sau nu), rostite (empatic/sau nu), obținute (necesar/sau nu), (costisitor/sau nu)… și suflăm peste ele și le dăm viață.

Iar cel mai rău lucru pe care vi-l putem face, noi – medicii soldați ai sistemului sanitar românesc -, oricare am fi, e să ne vorbim de rău unii pe alții, să ne desconsiderăm reciproc, vânând erori, în fața ta. Te vei simți ca un copil care-și iubește părinții, dar mereu câte unul te ia deoparte și îl face troacă de porci pe celălalt. Nu mai știi ce să crezi. Și vei suferi cumplit.

Un medic care te iubește, însă, știe asta. Și n-o va face. Va respecta apropierea și nevoia ta de medicul de familie, sau invers, va pricepe și te va susține în a auzi, a cunoaște și medici de la spital & analize chiar dacă, în adâncul inimii, știe că nu-i cazul la tine, în situația dată. Dar tu, disperat, ai nevoie să auzi mai multe păreri, ca să te poți liniști.

Gândește-te calm la toate astea și identifică medicul care e de partea ta, care te pune înaintea propriului orgoliu, sau a aroganței din ziua în curs. Îl poți găsi oriunde. Poate fi medicul tău de familie, un internist, un chirurg la care revii cu simptome repetitive etc.

Caută-l, se poate ascunde oriunde! Identifică-l. Sunt rari.