Tiroida sau „glanda”, în trei cuvinte
Din categoria miturilor și a chestiunilor pe care oamenii le amestecă vioi în cap, este “glanda”.
Prin glandă (la singular), deși avem mai multe glande endocrine în corp, lumea cam înțelege glanda tiroidă.
Apoi, lumea pune deseori pe seama ei, tot ce-i rău în viață. Tot ce nu are un răspuns imediat. Iar asta, începând cu îngrășarea, chit că – să știți! – atunci când te îngrași nepermis, cel mai frecvent ai o problemă la „intrări-ieșiri”, nu la tiroidă. Mai exact, mănânci mai mult decât consumi prin mișcare, lucru adăugat genei care îți dă tendința la depuneri. Nu că nu poți avea baiuri și la tiroidă, se poate, dar rarisim asta-i cauza obezității!
Înainte de a trece mai departe cu glanda, de vrei, citește ce-i obezitatea:
Bon. Revenim.
Glanda este situată în zona gâtului, partea anterioară, imediat deasupra scobiturii sternului și, la rîndul ei, este controlată de hipofiză. Ea, glanda, produce hormoni pe care îi vei găsi în sânge.
Acuma. Cum aș dori să vedeți voi această prețioasă glandă.
Dacă crește în volum, se mărește, ea poate da – mecanic – neplăceri. Logic. Fiind prea mare, apasă în jur, iar primul loc în care se resimte ar putea fi esofagul, adică ai probleme la înghițit alimentele. Mare fiind, ea mai poate (dar nu obligatoriu!!) să producă prea mulți hormoni/sau prea puțini, fiecare caz, având semnale specifice pe care medicul le știe.
Ce NU face ea.
Nu te doare gâtul (pe dinăuntru), de la tiroidă. Cum ziceam, eventual îngreunează înghițitul, nicidecum durere în gât gen durere de amigdale, faringe etc. Sau puroi acolo, sau „roșu-n gât”.
Nici acid, nu dă ea.
Nici dureri de stomac.
Nici dureri în piept.
Cum poate fi evidențiată o problemă a tiroidei?
Păi, întâi văzând-o că-i mare. Te uiți în oglindă. O vezi. Dacă nu tu, o vede doctorul tău. Deunăzi, o doamnă de la bancă îmi vorbea ceva despre un credit, iar eu nu auzeam nimic, ci am întins mâna reflex spre tiroida ei, fiindcă mi se părea ușor mărită. Doamna, zâmbind:
-Da, am probleme cu tiroida. Așa de tare se vede?
-Nu se vede tare. Văd eu, fiindcă ăsta mi-i jobul.
După ce decidem că-i mare, căutăm caracteristicile „măririi”. Prin endocrinolog, facem ecografia tiroidei,, care evidențiază eventualii noduli, netezimea, volumul exact, forma etc.
Concomitent, căutăm în sânge constante specifice, cel mai frecvent căutăm un hormon tiroidian= FT4 și unul hipofizar TSH.
Dacă nu ai toate aceste elemente cumulate, nu poți trage o concluzie! Uneori, nici ele n-s suficiente pentru o concluzie și se cer analize în plus.
Așadar. O ecografie tiroidiană, (drumul la endocrinolog) fără să cauți în sânge hormonii, e inutilă. Căutatul exclusiv al hormonilor fără o ecografie tirodiană, la fel. Să le faci pe astea fără să le integrezi, fără să tragi o concluzie finală și fără să propui soluții, adică fără creierul unui medic, e și mai inutil. Iar să dai pe seama glandei simptome disparate care nu și-au găsit încă explicația, este chiar o eroare.
Reține termenii specifici:
HIPERtiroidie= glanda produce prea MULȚI hormoni
HIPOtiroidie= glanda produce prea PUȚINI hormoni
EUtiroidie= produce FIX cât trebuie
Oricare dintre astea trei, poate fi cu volum normal, sau nu. Volumul, dimensiunile, nodulii, gușa, forma, nu se regăsesc în analizele de sânge. Există și tiroide mari care funcționează corect. Dar și invers. Normală ecografic, însă hormonii sunt praștie.
PS. Evitati sufixul „tiroidism” în loc de „tiroidie”, fiindcă el e altceva, nu-s sinonime.
