Urgenţa nu-i Mecca!
Dragii mei.
Vă invit să definim împreună „serviciul de urgenţe medicale” al oricărei localităţi. Ca principiu. Nu-i greu.
Urgenţa este o bulversare a sănătăţii care îţi pune viaţa în pericol. Aşa-i şi spune. “Urgenţă”.
NU „soluţie alternativă”, „a doua opinie” sau „locul unde găseşti medici când nu ai documente de identitate, sau de asigurat”.
Medicul urgentist, (de fapt întreaga lui echipă şi dotare), sunt pregătiţi să te salveze de moment. Să ajute să-ţi revii. Să facă să nu mori. Atât cât se poate.
Dar – înainte de criză şi după, e treaba medicului de familie, combinată/sau nu cu medici de altă specialitate.
Urgenţa nu face (n-are nici timp şi nici dotări), evaluarea meticuloasă a întregii tale fiinţe.
URGENȚA NU-I MEDIC DE FAMILIE, să-ţi contorizeze toate bolile. Nici măcar nu reţine ce ţi-a făcut acu un an.
Nu te vede în dinamică.
Urgenţa îţi calmează azi durerea de burtă, îţi zice că „nu-i de operat”, ţi-a făcut şi eco, dar medicul de familie vede a doua zi erupţia veziculelor zoster pe abdomen. Care ieri nu existau! Dă-i şansa să le vadă, mergând la el de câte ori este necesar!
Urgenţa acţionează rapid, eficient, pe exact acel segment care s-a acutizat grav. Criza hipertensivă, de exemplu. O rezolvă pe aia, dar nu se ocupă de ciuperca de la degetul mare. Nici nu ştie că nu ţi-ai luat pastilele două zile deloc, fiindcă s-au terminat, că au întârziat pensiile.
Scoate-ţi din cap că 112, salvarea şi echipa de gardă la urgenţe face azi ceea ce doi-trei specialişti n-au reuşit ieri. Nu ÎNCĂ, tu fiind în curs de investigare. Sau nerespectând tratamentul.
Sau – ameţeşti cumplit de o săptămână. Te-a văzut medicul de familie, un neurolog şi un internist. Ameţeala n-a trecut.
“O fi fierea? Oare n-o să fac infarct? Poate-i de la ceafă… hmmm… nici n-am mâncat azi…” gândeşti.
Orice ar fi, ascultă!
N-ai ce căuta la urgenţe “fiindcă ameţeşti de o săptămână”, sperând ca cei de acolo să fie mai “deştepţi” decât primii. A merge la urgentist pentru o ameţeală veche e ca şi cum ai merge la ortoped pentru abces dentar.
Urgentiştii îţi vor aplica o perfuzie şi vor trece rapid la cel cu infarct acut, hemoragie internă, fractură deschisă, edem pulmonar.
Iar pe tine, după perfuzie, te trimit acasă.
Caută-ţi taxi, acuma! Că-i deja 10 seara.
Urgentiştii n-o să decidă care-i sursa sigură a ameţelii, fiindcă acela-i un diagnostic care cere timp, reveniri, tatonări. Eventual vor solicita un internist sau un neurolog atunci, de moment. …Dar pe astea, le făcuseşi şi alaltăieri!
Apoi, retur la inepuizabilul medic de familie, care nu va pricepe nimic din periplu şi va începe munca de investigare a plimbării tale haotice prin sistem: unde ai fost, ce ţi s-a dat, ce ai făcut şi din ce cauză…
Ai fiţuici cu medicamente şi de la neurologul din urgenţă, dar şi de la cel de acu trei săptămâni. Mai ai ceva de la internistul 1 privat, internistul 2 de stat, de la urgentist… însă tu urmezi un tratament cronic pentru hipertensiune, despre care precedenţii nu ştiau exact…
Îţi sună cunoscut scenariul? Scenariul labirintului în care fiecare spune altceva.
Iar tu alergi ca un şoricel hărţuit de colo-colo, până ameţeala dispare de la sine.
La anumite afecţiuni – (e musai să ştiţi!!) – NU că n-avem diagnostic, ci Nu avem soluţii imediate. N-are nimeni.
Febra virală îşi face damblaua ei de şapte zile, ameţeala banală trece şi ea după ceva vreme, fierea leneşă tot se goleşte ea cumva pe gură – (pe gură cu vomă, sau pe fund cu diaree…)
Aşadar.
Urgenţa nu-i Meca.
Ceva ce ÎNCĂ nu s-a rezolvat ambulatoriu, ce evoluează de mai multă vreme, nu se va rezolva în urgenţe.
Dezordinea sistemului te dezavantajează. La fel noncomunicara reală, informatică între doctori. Eu, medic de familie, nu pot vedea azi, în sistem, pe unde ai umblat tu ieri şi ce tratament ţi s-a aplicat.
Te sfătuiesc să mergi pe mâna medicului de familie, ca „ghid în sistem”.
Nu porni la drum voiniceşte, singur, fiindcă TU, umblând pe cont propriu la urgenţe: pierzi timp, bani şi nervi. Și stai “a luda” pe coridoarele spitalului. Poate chiar, de nervi, îţi agravezi boala.
La rândul lor, MEDICII care lucrează la urgenţe: pierd timp preţios cu tine, în defavoarea urgenţelor reale. Ei nu au dosarul, fişa ta. Acestea nu există încă, la noi, în format electronic.Urgentiştii vor trebui s-o ia de la capăt cu povestea, ca să-ţi poată spune ceva ce ştiai de acasă:
- Ai răbdare câteva zile, ca să urmărim boala în evoluţie.
Este justificată prezentarea acolo, la simptome noi de boală acută, când nu ai acces la alte structuri. Adică atunci când o boală, a apărut. S-a declanşat. Nu fiindcă nu a trecut.
O boală în curs de tratment care evoluează prelungit, reclamă revenirea ta la medicul care a început tratamentul.
Iar drumul la urgenţe, sau solicitara 112, se face doar în cazuri izolate.
Despre urgenţe, mai poţi citi aici:
Pingback:Medicul arădean Otilia Ţigănaş: „Urgența nu-i Meca!” | Mandri ca suntem ARADENI
Foarte bun articolul, merita distribuit si mediatizat!
Mulțu, Urgentistu!
Daca medicii de familie si-ar face toti treaba si sistemul ar merge mai bine,dar e mai usor sa-i trimita pe bolnavi „la garda”si sa nu mai stea bolnavii pe usa lor.Se plang toti bolnavii ca medicul de familie refuza sa-i vada pe bolnavi daca nu au programare prealabila si-atunci oamenii vin la garda pentru ca nu au alta alternativa.Printre URGENTELE mari trebuie sa facem si consultatii de medici de familie care ne consuma timpul si mai ales banii.Cit despre medicii de familie de la tara sunt cei mai groaznici…..
Eu sunt medic de familie la tara. Nu stiu cad de groaznica sunt, dar orientarea articolului meu este in favoarea degrevarii drastice a urgentelor.
Generalizarile nu fac bine,dna Meda, mai ales intre colegi… presupunand ca sunteti medic.
Dezbinarea dintre noi ii confuzeaza si mai mult pe pacienti…
Sper să nu fie medic! Nu din pricina dezbinării, a privirii cu ochelari de cal, a nesituării în context. Ci din pricina îngustimii minții. Și e imposibil, IMPOSIBIL!! ca un creier setat atât de îngust să se lărgească brusc, clinic, când are un pacient în față.
Asa e,deşi uneori face chiar mai mult, salveaza vieti chiar si acolo unde natura nu da sanse. Articolul este clarificator si ar trebui stiut de toata lumea, doar ca pe om, in suferinta lui, indiferent care este aceea, nu-l intereseaza corectitudinea, ci doar nevoia lui. Ideal ar fi sa fie eliminate situaţiile cunoscute, cele prin care neasiguraţii primesc sprijin medical, suportat financiar de cei corecţi. Am înţeles, nu ai un serviciu, momentan, nu ai un venit momentan, dar mănânci bine 3 mese pe zi, nu? Vrei urgenţă şi chiar eşti urgenţă, o primeşti, chiar dacă nu eşti momentan asigurat, dar să găsim o formă prin care sistemul medical să-şi recupereze banii de la tine, muncă în folosul comunităţii, de fapt în folosul tău, că trăieşti.
corect!
Dragut spus, nu faceti un spot publicitar cu o fata citind textul goala la televizor? Poate ar intelege lumea:)
Exaaaact! haaaaaaaaaaa, eventual fata sa fiu eu, si spargem serverele!
Nu ca as avea pretz pe piatza cu fizicu, numa scandalul vinde tare bine!
Da, excelent articol ! Descrie exact starea serviciilor de urgenta, care sunt supraaglomerate de tot felul de zanateci fara pic de carte ! Trebuie distribuit si popularizat !
E inutil sa te revolti impotriva unei stari de fapt. Trebuie umblat la radacina raului, si anume la felul in care este practicata medicina primara, de familie. Cum ar fi ca pacientul care are mai multe vizite la urgenta decat la medicul de familie sa fie intrebat realmente cu interes si ingrijorare daca este multumit de medicul sau, sau daca nu cumva ar fi mai bine sa fie trecut in grija unui alt medic cu referinte mai bune, si sa I se puna la dispozitie o lista cu medicii din zona care ar putea primi pacienti, alaturi de cotatia lor. Avem stele pentru hoteluri, restaurante, review-uri pentru produse, dar nociun sistem real de evaluare pentru ceea ce conteaza cu adevarat – sanatatea si educatia. Asta ar fi un element de liberalism in sanatate
Foarte foarte la obiect comentariul! Multumesc.
Foarte bun articolul! Si as mai adauga si supraincarcarea serviciului de ambulanta care a ajuns un fel de taxi gratis……poate ca cineva se va sesiza si se vor lua masuri! (asa zic de vreo 10-15 ani si nimic)….sau poate cu noul ministru al sanatatii se vor implementa noi legi
Direct la obiect, în primul rând totul pleacă de la interpretarea a ceea ce înseamnă urgenta in legislație de către cel mai mare apoi descrescator, către seful 112, operatorii 112, dispeceratele integrate si cam atât ca de aici ceilalți doar executa, sună alarma si pleci. Sunt multe situații și le explicăm în teren, chiar și unui medic de familie i-am pus întrebarea de ce a solicitat ambulanta si sa se documenteze ceea ce înseamnă o urgenta. Ar trebui ca pe toate fisele prespital care îndeplinesc acest criteriu să scriem la observatii ” solicitare abuzivă”, iar la scandalurile în familie sau agresiuni politia să solicite ambulanta doar dacă victima îndeplinește condițiile spunse în articolul de mai sus.
Poate afla și Pro tv -ul de acest articol atunci cind sunt atacate cadrele medicale..nu ar strica să apară la acele reportaje și punctul de vedere al medicilor..în special cei din urgență care sunt cei mai expuși…Nu există de loc ,,dreptul la replică”.Cineva trebuie sa facă educație pacienților care luptă cu un sistem haotic pe care nu îl înțelegem nici noi..Poate medicina primară .?
De acord ca fost urgentist.Si atunci sa tabaram pe medicul de familie care are posibilitati limitate de investigare si caruia guvernantii ii restrictioneaza numarul de consultatii platite – pentru ca atunci cand este de luat li se ia dar cand altor specialitati li se da acesta nu este inclus.Si lasa-l sa isi sparga capul cu tata Floarea ,si sa ii explice si sa se certe cu ea care are drepturi, ca nu sunt fonduri suficiente si ca pana la urma nici medicul de familie nu este nici Dumnezeu si nici Alah si ca este limitat de diverse.Si uite cum punem etichete.
Am avut o sedinta in substatie cu mai multi sus pusi si una dintre întrebări di partea noastră a fost dl Doctor si cazurile care nu necesita urgentă trebuie asistate ? Răspunsul a fost da de oarece toate apelurile pe 112 trebuiesc asistate , sânt solicitari care nu ar fi nici pt masina de transport
Solicitarile trebuie asistate.
Dar dupa ce sunt asistate si se constata obiectiv ca nu sunt nici pe departe urgente ar trebui facturat de catre upu respectiv catre pacient costurile timpului si resurselor pierdute cu nonurgenta. In timp s-ar rari semnificativ accesarile sistemului de urgenta.
Aplicarea practică a ideii e aproape imposibilă, fiindcă nu putem cuantifica obiectiv POTENȚIALUL de urgență. Care, statistic, poate să apară. Omul cu vărsături de fapt dispeptic, după o oră face un IM acut și moare. Un IM fatal pe care îl făcea oriunde s-ar fi aflat, oricum ai fi intervenit în dispepsia reală (nu mascantă de IM!).
IM-ul fatal va aparține destinului său, dar faptul că-l face la o oră după ce a fost văzut de un medic, schimbă radical datele problemei.
Este motivul pentru care eu am impus cu limbă de moarte la cabinet să nu plece asistentele (cand eu lipsesc), nici cu 3 minute înaintea orei de închidere afișate. Chiar dacă satu-i pustiu, e întuneric și crezi că la 19 nu mai vine nimeni. Pentru acel 1 la miliard care poate face un AVC fatal pe treptele cabinetului la fără 5 minute, chiar dacă ȘTII că nu aveai cum să intervii, am impus ca ușa să nu fie încuiată și înlăuntru nimeni.
Am citit articolul, lucrez în sistem și va spun ca majoritatea „inculpatilor” care apelează 112 înainte de a trece pe la medicul de familie sunt persoane cu o educație precară, mulți nu au asigurare de sănătate și mulți nu au posibilitatea de a ajunge la medicul de familie, de a sta pe la cozile medicilor specialiști unde ar fi programați după 1-2 luni! Soluția nu e simpla, dar poate fi rezolvată, doar avem aproximativ 600 de „capete luminate” pe care îi plătim regește ca să ne conducă! Sănătate!
Una dintre soluții, deși greu de normat, de legiferat, este scoaterea presei din analiza regulilor de sistem. Să se interzică. „O mămică disperată a stat cu fetița febrilă trei ore la urgențe fără să o bage nimeni în seamă.”. Normal, nu avea ce căuta acolo. În țări civilizate, dacă febra nu-i urgență, se stă opt ore și presa e mucles. Știe doar că ASTA-I REGULA, că s-au văzut cazuri mai grave între timp. La noi- „doctorii e porci” a devenit imn național!
Nu pot sa cred ca gandesti asa ceva! Se pare ca ori nu ai copii ori nu ai suflet! Pai ce crezi ca poate face o mamica la ora 22 sau 23 cu copilul in agonie de febra, care a incercat in prealabil diverse solutii si nu a rezolvat mare lucru?! Ce legatura are presa in actul medical?! Adica daca presa vorbeste…bla, bla, bla, tie chiar iti pasa?! Nu cred! Sunt de acord ca „112 nu este Meca” dar de la problema asta pana la prostia care ai spus-o…Te rog sa definesti ce inseamna medic pentru tine!
Dar, dv cand răciți va trece febra instant? Febra arată ca organismul lupta!!! Știți ca in alte tari nu i se dau copilului decât câteva antitermice si abia dupa 3 zile se evaluează din nou cazul? Dacă copilul face febra de dimineata ce căutați abia la ora 23 la spital? Acolo vin cazuri mai grave: accidente rutiere de exemplu, căzături de pe bloc….. Alea sunt urgentele ! Iar dv trebuie sa așteptați… Da! Pana se rezolva urgentele! Un medic nu poate vedea decât un singur pacient! Din păcate nu poate consulta 3 deodată !!
Mulțumesc pentru răspuns!
Este genul de mesaj la care eu nu răspund. Contine prea multe anomalii ca să pot demonta argumentat ceva. În schimb, le aprob pe toate. Ca dovadă că Tomita este citibila.
Nu neaparat. Sunt si doamne sau domni bine educati in principiu, care apeleaza 112 pentru o tensiune de 160/80mmHg sau glicemie de 200mg/dl. Nu mai zic de cei care sunt chemati la control peste un numar de zile, si ei suna la ambulanta ca sa-i aduca la spital. E horror! Sunt pacienti care nici macar nu trec pe la medicul de familie si vin la urgenta si spun ca era inchis, de parca la medicul de familie e ca la aprozar. Sau batrane care au coxartroze, gonatroze si vin la spital cu ambulanta ca le doare de 6 luni. Solutia e sa ii arda la punga. Vin cu ambulanta da? Buun! Sau vin si bat din picioare si se trantesc pe jos ca mor. Bun si asta! Sa fie preluati, investigati, iar de nu se gaseste urgenta sa li se faca factura pe care sa o plateasca. Nu platesc sa li se puna popriri. Poate asa vor intelege ca urgenta inseamna cand iti este viata in pericol nu cand ai „nevoie de o interventie ecografica” ca sa citez o pacienta, dupa ce a ingurgitat jumate de oala de sarmale si 5 mici cu mustar de la balci.
Tomita ,gandesti pe langa subiect ( ca sa vorbesc in termeni optimisti). Otlia doar a concluzionat ca , in momentul in care ai o problema cu un copil la ora 23 si ajungi la urgente acesta avand stare febrila , aceasta ( starea febrila ) nu este o urgenta de viata si moarte , ca urmare daca sunt 10 cazuri mult mai grave , medicii le vor prelua pe aceastea si apoi va veni si randul tau ( nu ma intereseaza dupa cate ore- copilul va ramane in viata , da?). Si aici ti se transmite de fapt ideea: NU E STIRE DE PRESA faptul ca tu ai stat 3 ore cu un copil la urgente din cauze tocmai explicate mai sus . Prostiile le spui tu, deoarece nu intelegi ceea ce citesti.
În Canada sor-mea a stat (prima oară, că după aia nu s-a mai dus!) 5-6 ore la urgențe, cu micuții febrili. Doi.
S-a enervat românește că stă, a cerut să vb cu supervizorul și astfel a aflat că n-ai nicio altă șansă decât să accepți regulile lor. Fără circ, fără comentarii și amenințări. Stai și punct.
Și știi DIN START că, la febra fără convulsii, vei sta cinci ore.
Normal că data viitoare înveți acasă ce să faci, plus semnalele de alarmă REALE.
Iar o Tomița mă va putea înjura pe mine pe blog, da mai repede de 5-6 ore tot n-o bagă niciun canadian în samă. Și feri Doamne, acolo-n Canada să te pui pe agresat/înjurat corpul medical. Ioaaai.
Pingback:Urgență e când zic EU! Voi n-aveți habar, șpăgarilor. | Otilia Tiganas
Foarte bun articolul,d-na doctor!
F.bun articolul!