Băga-s-ar dracu-n tine!
Aveam de vaccinat copiii de clasa a treia. Mai demult.
Copiii vin cu învăţătoarea la cabinet.
Eu le fac glume, îi asigur că “nu-i injecţie, e NUMAI vaccin”, îi las să se dea singuri cu vata cu spirt în vederea vacinării, fiindcă prin asta îi fac coechipieri. Îmi dau seama cât de nasol trebuie să fie să te ţină imobilizat doi adulţi, ca pe viţelul la tăiere, tu să urli de frică şi ăia să-ţi bage acul.
Aş ucide să-mi facă mie cineva aşa ceva!
Astfel că le explic copiilor, le vorbesc, nu accept să fie imobilizaţi „abatorial”, îi iau întâi pe cei mai curajoşi, care stau fără griji la inoculare, fiindcă apoi le vor spune celorlalţi că nu doare, că-i o nimica toată, şi-i vor încuraja pe colegi şi tot aşa…
Dar, ca de obicei, socoteala de acasă nu bate cu cea din târg. Mă izbesc de refuzul ferm al fetiţei T. Ultima-
- EU NU MĂ VACCINEZ, doamna!
Întâi sec şi sentenţios. Apoi se autoambalează, plângăreţ:
- Nu mă vaccineeeez, uuui, uuui, NUUUUUUUUUUU!!!
Nici un argument nu ţine. La un moment dat, zic:
- Perfect, nu te vaccinez eu, deşi toţi colegii tăi sunt vaccinaţi. Nu te oblig. Dar sunt nevoită să sun la salvare, vin şi te vaccinează ei. Sau te vor duce la Ineu pentru vaccin.
Grosul găştii de copii, care deja depăşise momentul, e încântat. Le-ar plăcea să audă sirene şi salvări prin sat şi pe fetiţa T în cămaşa de forţă! (Să fim sinceri. Și nouă, adulţi, ne place să vedem la TV miniştri luaţi pe sus cu mascaţii, darămite unor copii!)
Eu, calm, mă aşez la birou la telefon şi mimez:
- Salvarea? Bună ziua, vă sun din Hăşmaş, avem aici o fetiţă care…
Am învins. Recalcitranta muşcă:
- Doamna, doamnaaa staaaai! Stai că fac aici. Închide!
- Mă scuzaţi, se pare că s-a răzgândit, am să o vaccinez totuşi eu.
Închid. Mă apropii prieteneşte de fetiţa T.
- Perfect te-ai gândit! Uite, tu te dai cu spirt, te las să priveşti ce fac, nu fac nimic fără să ştii etc… îmi continui tirada.
Sunt lângă ea, cu vata şi seringa.
- Nuuuuuuuuuuuuuuuu!! NUUUUU!! NU VREAAAUUU! Fuge zbierând.
- Nu-i bai. Hai că îi resun pe cei de la salvare. Mă aşez iarăşi la birou.
- Staaai! Stai să încercăm. Nu suna!
Facem acest tango de trei- patru ori, până ce totuşi reuşesc inocularea. Gata. Acţiune încheiată cu succes.
Gândesc: „ce bine că am procedat aşa, acuma are încredere în mine, s-a liniştit, au văzut şi ceilalţi copii că nu-i greu…”
Fetiţa T, noua mea prietenă, iese îmbufnată din cabinet la stradă şi, de pe treptele dispensarului, întoarce capul spre mine, îmi aruncă o „cotătură” criminală apoi, printre dinţi, cu năduf:
- BĂGA-S-AR DRACU-N TINIE ȘI DISPENSAR!
MORALA: Marile Prietenii au nevoie de proba timpului. Între iubire şi ură nu-i decât o seringă cu vaccin. Uneori doar o vătuţă cu spirt.
Despre febră şi vaccin citiţi mai jos.
vai, asa imi plac amintirile tale aplicate ! ma prapadesc de ras ! :D
Tare mă bucur!
De unde rezultă că nu e dracu’ atât de negru. :D
Nici doptora chiar șpăgar național!
Mam amuzat copios.Pana la 7 ani si fiul meu oferea spectacole similare.Nu pot sa uit când mi-a promis solemn (si chiar din inițiativa proprie) inainte de a pleca pt o gamma globulina (pe vremea aceea ne tarcolea hepatita cu insistenta).”Mami, m-am gandit sa nu mai plâng la vaccin”Mi s-a luat o piatra de pe inima.Si unde nu intru eu mamdra si sigura si-i spun asistentei „Sa stiti ca s-a hotarat sa ni mai faca circ”.Si il asează pe un scăunel.Eu, linistită astept.Când s-a apropiat la vreo 10 cm cu acul de coapsa,sare ca ars si tipa ca din gura de sarpe: „Au, au, au!!!!”
Miraculos insa, nu a mai oferit spectacole când a devenit elev.Dar frica de ac nu si-a reprimat-o nici la aproape 38 de ani!
Si asta nu a fost singura isprava:))))
Amintiri placute de pe vremea cand lucram ca asistenta in mediul rural:incolonam copiii,ii rugam sa-si puna cate o dorinta si ma juram ca se indeplineste dupa vaccinare.Credeti sau nu,unii se reasezau la rand fiindca aveau mai multe dorinte.Bine,in sezoanele cu ghinion, mai veneam acasa si cu vanatai pe gambe,de la cei mai naravasi.Si fiindca tot mi-am facut curaj sa scriu,primiti si aprecierile mele pentru talentul scriitoricesc si empatia care razbate din texte.
[…] http://www.otiliatiganas.ro/tangoul-vaccinului-otilia-amintiri-aplicate-episodul-6/ […]
Foarte tare!
M-am revazut alergand-o pe biata asistenta venita sa-mi ”insurubeze” vaccinul la scoala, sau prin toata casa cam pe la a-5-a injectie din seria celor 10-12 cate or fi fost cand amigdalele mele erau cat oul.
Felicitari!
E vorba de har aici!
Si suflet!
Asa sunt unii copii , mentalitate lor vine și de acasă. Multi nu înțeleg rostul vaccinării, nu li se explica și unii sunt indiferenți . Ar trebui educata populația, duce lipsa de educație și cultura , acum în era comunicării?! As înțelege sa fi fost lumea needucata pe vremea mea dar nu în ziua de azi! Părinți sa înțeleagă ca e spre binele copilului lor , vaccinarea. Eu am avut problema cu fiică-mea ca vaccinul poliomielitei se face la 8 -9 luni , fiică-mea a fost atinsa de poliomielita la mana dreapta și anume ( dertoidul), dragi părinți va rog duceți-vă copii la vaccin . La fiecare când e timpul a se face , sa nu suferiți și sa vedeți ca se chinuie ce aveți drag înaintea ochilor sau chiar sa meargă la îngerii, copilul pe care îl doriți din suflet pentru o neglijenta sau sa va lăsați influențați negativ de alte persoane care nu sunt calificați! Va doresc numai bine și multa sănătate, Dumnezeu sa ne lumineze mintea!
In ce an s-a intamplat?
vreo 15 in urma!
Mi-am reptimat tot timpul frica de ceva. Mi-a fost frica de serpi, frica din aia paralizanta si am inceput sa citesc despre ei si sa ii prind. Nu pot spune ca nu am teama insa eu decid , nu instinctul. Imi era frica de caini, am invatat despre ei si am la activ caini aruncati peste gard, cei ce m-am atacat. Eiiii, cu omul prost nu mi-am rezolvat problema. :) de injectii nu mi-a fost frica, asta pana cand a fost nevoie sa fac vaccin antirabic. A facut cineva? asta acum 30 de ani? cu innocularile in burta apoi innocularile multiple in burta? Luasem o frica de injectii….. Cand s-au terminat injectii de vaccin de facut am luat-o in brate pe asistenta: Uite vezi ca acum ma iubesti. Ei as..eram bucuros ca scapam de ea :))
Iar in armata am vazut o gramada de viteji ce faceau pe ei la propiu vazand un ac de siringa.
Pe parinti, i-a intrebat cineva?
doamne, oare comentariile astea sunt adevarate? nu ma mira ca suntem praf…