ADOLESCENTUL ȘPĂGARA ȘI ORGANU`
Mă amuz amintindu-mi o poveste cu: „Adolescentul Tobă dă Creier – Organu – şi Mama Șpăgară” (adică medic într-o comună la 85 de kilometri distanţă de Arad. O vedea doar în weekend-uri. Adolescentul, nu Organu`, desigur!)
Adolescentul făcea şcoli mari la oraş. Mama şpăgară lucra la ţară, adunând şpaga, ca să-l ţină bine pe adolescent la cel mai tare liceu arădean.
El, adolescentul, mugur de intelectual, cratime impecabil aplicate-n texte, educat de mama poate peste norme, ajunge cu iubita liceană într-un parc arădean, îndeobşte devastat de beţivi şi nu tare controlat. Iubita şade pe bancă, iar fiul şpăgarei se întinde cu creştetul culcat în poalele ei. Mnoa. Tineri.
Ei nu-s vulgari, nu proferează gesturi obscene în public, nu fumează, nu beau, nu fac sex în tufiş. Doar se uită la lună. Nici măcar nu se ţukkă.
Organu`, (de fapt erau doi Organi!), face rondu de seară:
– Băăăi băiete, aşa se stă?
Adolescentul nu-şi ţinea adidaşii pe bancă, fiindcă aşa-l educase şpăgara. Dar, pentru că avea şi el vână de scriitor (ca şpăgara de altfel), se ridică în fund din flagrantul delict erotico-romantic:
– Nu ştiu exact… CUM SE STĂ.
– Băăăi!! Aşa stai şi acasă, tolănit?
– Cu tot respectul, DA. EXACT aşa stau şi acasă.
Ce vreau să spun.
Că cei doi Organi au văzut CLAR că doi adolescenţi stau ABSOLUT normal pe o bancă, n-au văzut hinte devastate, nici Petrici pulbere dă beţi. Dar, fiind în tură, musai era să agaţe ceva infractori. N-avem? Păi, facem să fie!
Or un Organ inteligent şi cu umor, ar fi înţeles EXACT dice bate parcu ăla noaptea-n control!
Adolescentule, azi adult mişto, şi care mă încontrezi deseori pă social media, zi că n-o fost aşa! Că inventez. Sau că acest exemplu nu-i “semnificativ statistic”, deci insuficient ca să mă aşez explicit de partea lu` Godină, Organu` inteligent şi cu umor.
Nu prea am inteles. Dar nici nu stiu ce sa intreb :))
Se pare ca povestirea ofera umbre de ambiguitate anumitor cititori. Ma incumet sa trag o concluzie precum trage magarul bidineaua, adica de la stanga la dreapta si de sus in jos – asa am invatat la scoala.
Prin urmare, am constatat cu adanca mahnire si profunda manie proletara ca acestui text ii lipseste MORALA. Păi se poate tovarașa scriitor, d’apăi matale ce parere ai? Ce mai intelege bizonul carpatin cand pasuneaza pe campiile patriei, se inegreste net-ul nu alta.
Remarc ca am inceput cu finalul ca in vesnica traditie romaneasca a frazelor ce incep cu „deci” si continuam pana la inceput. 🙂
In textul de mai sus autorul introduce Organul fara a spune care organ este. Pai, unde e numele prenumele, BI/CI si CNP? Iar aceasta ambiguitate se rasfira ca o panza de paianjan (vaduva neagra) asupra tuturor personajelor.
E momentul sa va faceti autocritica, dur si apasat!
Nu pot… nu pot scrie nimic! PLÂNG de rușine. V-am iubit, adio, fug în codri să mă ascund!
Stai tovarasa! Fugi de la locul faptei?
Te-ai intrebat un pic in sinea ta: dar codrii aia ai cui sunt?
Daca in ei traieste vreun lup sau urs?
Atunci intri la violare de domiciliu. E penal!
V-am bagat in sedinta, si fire miloasa cum sunt, am insistat ca sunteti la prima abatere. Prin urmare, am apelat la crestineasca iertare a pacatelor mai sus mentionate. Tinand cont de toate circumstantele atenuante, am cerut o pedeapsa blanda, si am obtinut cu greutate acest lucru. Fapt cu care ma mandresc. Prin urmare, directiva de partid spune clar: „sa i se taie capul șpăgarei”.
Ce oameni deosebiti!
Ce suflete alese! – atat de aproape de inima, ca organul de pulan – sa-i pui la rana sa se infecteze, nu alta. 🙂
Iar eu care, in prima parte a raspunsului, deja speram la pedepse erotice, auzind de blandete… off off, iar am piedut un tren! Poate numai un vagon.
Pierdut tren, pierdut vagon – le declar nule. 😀
Dar de fiorul erotic al taierii capului ce sa mai spunem?
M-am straduit sa fiu cat mai scurt, nu de alta dar chiar mai am de scris. Acusi pica editorul, ca n-am terminat cartea -si e musai – parol, s-o sfarsesc, iar eu stau pe net. He, he. La concluzii.