Am să public o serie de texte scurte, faine, concentrate, inteligente şi nostime, semnate de Oana Goidescu – medic chirurg.

Am rugat-o să ne facă o prezentare, iat-o destinsă (prezentarea), exact ca purtătoarea calităţilor enumerate-n „siviu”.

Hai să facem prezentarile: mă numesc Oana Corina Goidescu, sunt medic primar chirurg, doctor  în ştiinţe medicale, vreo două competenţe  – chirurgie laparoscopică şi endoscopie digestivă, cu puţină baftă urmează a treia – managementul tulburărilor respiratorii în timpul somnului (şoferii ştiu de ce, apneea în somn e băgată, cel puţin teoretic , în lista afecţiunilor care conditionează obţinerea unui permis).

În plus, un master în managementul sistemelor de sănătate publică, (nu daţi cu piatra după mine, şi eu îmi prind urechile, la fel ca toţi colegii, în jungla de anexe – carduri şi scrisori medicale!)

Pentru nivelul la care activez eu, nu pot decât să-l parafrazez pe Eminescu : ”Bucuroşi le-om duce toate… câte scrise pentru noi în Contractul Cadru”.

Sunt medic într-un spital municipal, un fel de linia întâi unde vin de toate.

Și mai sunt şi soţie şi mamă. Cu avantajul că mă număr printre femeile pe care gătitul le relaxează şi ai mei sunt suficient de deschişi să experimenteze toate inovaţiile mele prin ale bucătăriei.

Impătimită utilizatoare de net, telefonul are avantajul de a putea fi accesat între două urgenţe, până vin rezultatele la raze, analize sau consulturi, până e gata testarea la anestezic,  sau pregătirea unei operaţii.

Prima poveste, apendicita acută

• Am apendicită!
• Ei na. Pui pariu?

Cam aşa îmi vine mie să răspund când îmi intră la camera de gardă câte un pacient cu diagnosticul pe buze.

Cu varianta a la Marin Preda „pe ce te bazezi?”.

De obicei imi iese câte un:

• Mai bine îmi descrieţi ce vă doare şi pun eu diagnosticul, dacă tot aţi venit până aici.

Stiţi de ce? Pentru că, deocamdată ai o durere în dreapta – jos a burţii, cam pe acolo pe unde zicem noi fosa iliacă dreaptă. Și, tot acolo, dor boli care încap înghesuite pe două pagini A4, iar asta numai înşiruirea cu numele!

…Și pe care trebuie să le exclud eu înainte de a pune mâna pe cuţit. Că, daca n-o fac, s-ar putea să ai aceleaşi simptome postoperator, şi să mă feliciţi de mamă că te-am lăsat fără un “apendic nevinovat”.

Aşa că, te rog frumos să nu-mi sari în cap că te plimb de colo-colo când vreau analize de sânge şi urină, ecografie , radiografii, sau când mă mai consult cu câte un coleg ginecolog, pediatru, internist. Pe lângă că mă aduc mai aproape de un diagnostic corect, explorările astea sunt utile şi în pregătirea preoperatorie.

Prin urmare, depentă de vârstă şi sex, o durere acolo jos în dreapta poate apărea în caz de:

• afecţiuni respiratorii, sau defecţiuni şcolare  (copii)
• afecţiuni urologice
• enterite (astea nu aleg sex/vârstă)
• ginecologice (un chist de ovar mai nărăvaş, un folicul mai măricel , o extrauterină , o anexită)
• un epididim mai netăbăcit de cele lumeşti
• tumori prin zonă
• ischemii mezenterice (astea pe la pacienţii născuţi mai demult)
• sau… diagnostice mai „exotice” gen purpură sau intoxicaţii.

Iar astea-s doar cele mai des întâlnite.

Am vorbit pană acuma de apendicita la debut.

Formele avansate sunt altă poveste. Va urma.

Important este să nu ne repezim la diagnostic! Niciunul dintre noi.