Cartea Otiliei, aici!
Apendicita acută – cum s-o recunoști încă de-acasă!
În josul acestui text aveţi link spre argumentele chirurgului Goidescu Oana cum că nu tot ce doare-n burtă, (chiar dureri nespus de vii şi grave!!), este apendicită acută.
Vin cu versiunea medicului de familie, cel care deseori te vede înaintea cuţitului şi completez: totodată, nu tot ce crezi că-i criză de stomac, sau gripă, sau durere de ciclu, exclude o apendicită acută.
Spun asta, ca să nu amâni prezentarea la medicul de familie. Caută-l încă de la cele mai palide semne!
Iată-le.
- Deseori (nu rarisim, ci chiar des!), o apendicită acută debutează, cu 24 de ore înaintea crizei tipice şi decisive, cu durere în epigastru (coşul pieptului). Și tare seamnănă, iniţial, cu o criză de stomac. După câteva ore durerea se va muta în dreapta jos.
- Câteodată (mai rar, totuşi)- tot cu ore, chiar 48 de ore înaintea crizei, apendicita acută începe cu febră/subfebrilitate. Temperatură ridicată. Durerile din abdomen pot fi atipice, banale, chiar deloc, iar tu să crezi că „eşti răcit”.
- Forma clinică tipică, pe care medicul o recunoaşte din uşă, este pervertită, modificată radical la vârstnici, mai ales cei cu diabet. Pur şi simplu, în ciuda procesului grav din zona apendiculară- inflamaţie, infecţie, perforaţie tot, omul nostru nu simte durerea prea tare. Și o poartă senin pe picioare crezând că-i ceva banal.
Am venit cu aceste câteva completări/mici secrete, ca să vă determin să luaţi legătura cu medicul de familie atunci când ele apar. REPET!! Cu medicul de familie!! Nu să daţi iama în chirurgii de gardă, fiindcă aveţi 37, 5 temperatura. Vă rooog.
Îmi amintesc un caz la mine. Telefon, soţia:
-Doamna doctor ce să-i dau lu` moşu meu, că-l doare stomacul, abia respiră, aşa rău îl doare.
Mă ofer să fug să-l văd, mai ales că nici un ulcer perforat nu-i o treabă grozavă. Dar, categoric auzind că îl doare „stomacul”, prima reacţie e creierului meu este- Otilia, nu ştii dacă-i stomacul! Faptul că-ţi spune pacientul „mă doare stomacul”, nu înseamnă că aşa şi este. Această alarmă a neuronilor o au majoritatea medicilor! Cel puţin la ai mei, dacă din cinci „mă doare stomacul” una e chiar stomacul, mare lucru! Oamenii tind să-i zică „stomac”, burţii întregi.
Aşadar, pornesc spre ei, drumul a durat vreo 20 de minute, (îi ştiu foarte bine, n-ar suna pentru ceva mărunt). Ajung, pun mâna pe burta omului şi jos în dreapta apărare musculară ca la carte, deci apendicită acută diagnosticabilă şi de un începător. Salvare, spital, (din fericire nu apucase să perforeze), operaţie, recuperare şi gata.
Iar la final, încă o mică mică poveste.
Eram la o terasă cu mulți tineri, seara, beri pe masă, se petrecea la Arad, eu stagiară, plină vară, râsete, replici haioase, când brusc mă apucă o durere. Și mă palpez și mă gândesc ce-o fi, în timp ce ceilalți își vedeau de ale lor. Zic:
-Am apendicită acută.
Gașca:
-Hăhăhă! Altceva?
-Ba nu glumesc, să știți că am!
Mobilizare rapidă, mașina unuia, Spital Județean Arad, dr. Marcu de gardă la chirurgie și… am avut dreptate. Aia fusese. Apendicită acută gangrenoasă. Am intrat urgent la sală. Momentul antologic era că reveneam ca pacient acolo unde lucram ca stagiară. Asistenta din ambulanță jos, sunase chirurgul la etaj:
– E aici dr. Țigănaș, zice că are apendicită acută!
– Vin acuma, luați-i sângele, dar dacă ea zice că are, atunci are. Doar e stagiara mea!
