Hernia. Medicamente, sau cuţit? Răspunde chirurgul Oana Goidescu
Chirurgul Oana Goidescu: hernia
Cum mai toate slăbiciunile se transformă în timp în defecte de-a dreptul, nici punctele slabe ale peretelui abdominal nu fac excepţie de la regulă. Cele mai interesante „călcâie ale lui Ahile” abdominale sunt ombilicul şi regiunea inghino-femurală. Sunt puncte slabe apărute „din fabrica” şi care cedează fie din cauza presiunii crescute în burtă (constipaţie, obstacole sub vezică urinară, depunători de eforturi), fie din cauza materialului slab, sau slăbit în boli (discolagenoze , diverse afecţiuni care scad proteinele ), sau de vârstă .
Odată apărut defectul, prin el o iau la vale organele intraabdominale, mai des intestinul. Dar nici celelalte nu-s scutite , cu excepţia pancreasului.
Avantaj? E la vedere. N-ai cum să ratezi o „bosoalcă” , mai ales că te doare la efort şi la stat mult în picioare.
Știu că e în firea omului să se teamă de cuţit dar la întrebarea :
- Merge cu tratament medicamentos ?
Îţi răspund cu altă întrebare :
- Dacă ţi se rupe haina îi pui prafuri, sau pui mână pe ac şi aţă?
Răspunsul este evident , nu?
Că să rămânem la croitorie. Și la noi, la chirurgi, găurile se repară tot aşa : fie cu materialul clientului, fie cu un petec (plasă chirurgicală), iar asta depinde de mărimea găurii şi de preferinţe.
- Ce se întâmplă dacă nu mă operez?
Păi… nu prea bine.
Hernia creşte până o să ai mai multe maţe în ea decât în burtă, sau maţele de-au ieşit în hernie s-ar putea să nu mai poată fi băgate înapoi şi atunci de la „ruptură de prapur” s-ar putea să ajungi la prapurii bisericii. Depinde de cât de târziu ajungi la doctor, de cât de putred e conţinutul şi de ce alte boli mai ai .
Regula în hernia strangulată, e că scad şansele să meargă bine dacă se adună o colecţie (scoatem putregaiul) cu dezechilibru metabolic sever (după ce-ai vărsat cam tot din tine – până ai ajuns să verşi caca – nu te aştepta să ai ionogramă de fată mare) şi cu boli severe asociate. În general, bătrânii mai strâng câte un of la inimă, la răsuflare, un diabet, adică nu prea mai sunt de scos la horă.
– Se poate să mai apăra?
– Da. Fie în alt loc, fie tot acolo. Unele hernii şi procedee chirurgicale sunt creditate cu procent mai mare de recidiva. Plus că îţi repar numai buba, nu-ţi fac transplant de corp. Dacă rămâi constipat, ridici cât halterofilul, tuşeşti că măgarul, faci pipi cu scremătura sau ai vreo boală de te mănâncă pe dinăuntru… să nu mă înjuri pe mine. Sau… numai pe mine…
– Cât pot să mai aştept ?
– Da’ io de unde să ştiu? Știu că dacă intră înapoi, nu e urgenţă. Dar n-am cum să-ţi dau certificat de garanţie că mai ţine până culegi via, porumbul, sau găseşti cu cine să laşi vaca şi găinile. Strangularea nu se programează. N-am auzit pe nimeni să capete preaviz gen: „ vezi că mâine pe la 4 ţi se încurcă matele”.
Știu însă, (sigur!!) că e mai bine s-o faci „la rece”. Operaţia.
Concluzie şi sfat:
Dacă vezi că-ţi răsare pe corp o gâlmă în plus, care se mai retrage când te bagi în pat, ai diagnosticul gata. Și altă cale decât la cuţit, nu prea e.
