Am venit să-i scot trimitere lu` soțu
Bestială propoziția asta- „Am venit să-mi scot trimitere”. Mă duce, zâmbind, cu gândul la altceva, „scosul”…
Deci, la oile noastre!
Atât pentru colegii medici (alții decât cei de familie) cât și pentru pacienți: este ILEGAL, IMPOSIBIL, ABSURD, PENIBIL, ENERVANT, FRUSTRANT, să îndrumați membri ai familei la noi la cabinet după bilet de trimitere, voi deja internați în urgență, undeva. Sau cu consultația specialistului gata făcută.
Și nu-i nevoie nici să citez legi cum că de ce NU, nici să argumentez, mai ales că cititorii mei sunt doxă.
Este logic, la mintea cocoșului, de ce NU pot face eu o trimitere luni, în absența ta, fără să te văd, fără să am habar ce ai, tu internat de duminică. Chiar dacă medicul de salon ți-a zis s-o trimiți pe verișoara să „ți-o scoată”. Trimiterea.
Recapitulare
Nici tehnic nu se poate elibera azi pentru ieri, nici logic – fără să am habar de diagnostioc, nici legal – trimiterile fiind, PRIN LEGE, rezultatul OBLIGATORIU al consultației celui care trimite.
PS. Dacă, la noi, totul ar decurge cum zic eu mai sus, adică legal, logic și normal, de fapt nici n-ar trebui să existe momente în care tu să CERI o trimitere. Să ți-o SCOȚI. Medicul tău ar trebui să știe exact cum/când cui să te trimită, dacă e cazul, iar tu, pacient, ar trebui să fii satisfăcut de această colaborare. Așa ar trebui să fie, dar deseori nu-i.