Un scurt text adresat diabeticilor și care – text – se trage de la un eveniment concret și recent la cabinetul meu.

Uneori, diabetul avansat se complică (parșiv) cu pierderea sensibilității dureroase. Este rezultatul a ceea ce numim neuropatie diabetică. Adică? Adică, omul, pur și simplu nu mai simte durerea. Nesimțind-o, el pierde practic alerta pe care agresiunile fizice o dau prin durere. Te-ai lovit? Te doare, îți retragi mâna! E prea fierbinte apa? Durerea te oprește să ții picioarele în apă fiartă până se ard. Le scoți. Te doare cumplit în piept? Te poți gândi la un infarct și chemi salvarea etc…

Din acest motiv, știind că asta poate să apară, diabeticul va trebui să fie mai atent decât ceilalți oameni la bolile care încep cu o durere mare și la efectul nociv al agresiunilor! MULT mai atent!

Iată o întâmplare concretă, nedorită de nimeni, care i-a urmat neuropatiei diabetice. Se prezintă la cabinet pacientul meu cu o vânătaie mare la degete și antebraț, dar el nu știe să se fi lovit. Dezvoltând împreună ce și cum, deducem că, probabil, și-a luxat două degete când a descărcat niște ludăi (dovleci) din remorcă. Îl trimit la ortoped, i se face film, este pus în ghips… La termenul stabilit, ortopedul îi taie ghipsul și, fiindcă omul meu nu simțise durerea, rănește cu foarfeca antebrațul, generând o plagă tăiată urâtă pe sub ghips. Stupoare. Și n-a fost de vină nimeni! Omul meu nici n-a simțit că e tăiat, iar ortopedul n-avea de unde să știe că a intrat prea adânc, dacă pacientul nu reacționa de loc. Oricare altul, la cea mai mică înțepătură, țipa! Trăgea brațul reflex.

Un alt caz dar mai vechi, este al unui diabetic care vine la mine cu arsură de gardul doi pe picior/talpă, fiindcă voia să-și încălzească picioarele la teracotă. Le simțea reci. Dar, deși soba duduia, el nu și-a data seama că se arde până la a face flictene (vezicule) de la arsură!

În exact același conetxt, o capcană și pentru medicul examinator (care poate greși/ignora boli grave), dar și pentru pacient care nu-și dă seama că e CHIAR de rău, sunt câteva bolile acute frecvente, care debutează cu DURERE CUMPLITĂ. Ele, de fapt, sunt foarte ușor de diagnosticat la nediabetici: apendicita acută, ulcerul perforat, infarctul de miocard. La nondiabetic, fiindcă durerea e clară, bine localizată și bine definită, deseori ai diagnostocul deja din ușă.  Dar, la diabetic, aceeași boală internă periculoasă, în afară se manifestă altfel. Fără durere. Și riști să greșești.

Ce-i de făcut, ca să să eviți erorile?

Întâi SĂ ȘTII, SĂ CUNOȘTI acest risc, dacă ai diabet. SĂ ȘTII că e posibil să nu simți durerea atunci când ar tebui să o simți. Și, punctul doi, – să atenționezi ferm și clar orice medic nou, care nu te cunoaște, la care ajungi în urgență pentru alte simptome decât durerea, să-l atenționezi deci că AI DIABET!! Iar tu însuți, să fii atent la agresiuni: lovituri, zgârieturi, dureri vagi, băi cu apă clocotită, apropire de sursă de foc etc…

Atât am avut a-ți spune azi. Ca SĂ ȘTII!