De ce  e rău la noi?

Dar ESTE rău?

Mai întâi de toate, să purcedem la un triaj brutal!

Vor citi acest text doar aceia care cred că la noi (la noi românii, adică) – e rău. Pe ceilalţi, pe mulţumiţi, îi rog să părăsească sala şi îi aştept cu drag la următoarele mele postări pe blog. Rămânem prieteni, dar acum lăsaţi singuri nemulţumiţii! Bun.

Revin- de ce e rău?

Păi, depinde cine întreabă. Și totuşi, am să răspund general, aducând în discuţie potenţialele mari linii-adică extremele:

EXTREMA 1– E rău de sus în jos, fiindcă porcii fură tot, fiindcă nemernicii au jefuit ţara, fiindcă nu ne-au dat, fiindcă ne-au luat.

În susţinerea primei extreme, daca eşti om de presă ca lumea, vei arunca argumentul flota, şoselele, vilele, bazinele de înot (scris cu doi N dacă se poate) construite pe deal în pantă, termopanele… depinde de sezon şi epocă.

O pată de culoare românească o aduce Iliescu, dinspre care n-au răsărit multe vile, termopane, nici copii căpătuiţi, în schimb e taxat drept comunist sovietic.

Din acest motiv, la punctul 1 adaug subpunctul

1 A- plaga sângerândă comunistă, perpetuată agresiv după evenimentele din 89. In 89 asta am avut, comunişti. N-am avut altceva. Dintre ei s-a ridicat elita politică! În ochii mei, contaminat de comunism este şi acel om politic care azi, în loc să caute soluţii pentru prezent, s-a cramponat exclusiv de trecut, de înfierarea comunismului.

EXTREMA 2– E rău de jos în sus, fiindcă românii sunt leneşi, hoţi, ţăpari, ciubucari, frauduloşi, eludatori, „porci- măgari, Ghiţă bucătari”.

Aceeaşi presă, dar aparţinând altui trust, ar argumenta cu întârzierile pe la serviciu, treaba făcută de mântuială, ciubucul omniprezent (stilul smuls), vânzarea votului pentru o găleată de plastic, mita, lipsa iniţiativei etc.

Se filmează marţi – după Paşte – ora la care vin funcţionarii publici la birou, se bagă-n corzi (cu camera ascunsă) câţiva mituiţi, se filmează săteni revoltaţi în faţa uşii încuiate a cabinetului medical (bafta reporterului dacă tocmai apare de undeva şi doctorul pilit!).Iaca ce simplu dovedim EXTREMA 2. Și ce… nu-i aşa?

O prezenţă simpatică în EXTREMA 2 a fost Remeş, la faza cu caltaboşul, domnia sa fiind de departe  eligibil pentru EXTREMA 1. Dar încă o pereche de cârnaţi, pe lângă alea câteva contracte beton, chiar nu fac rău nimărui.

Între aceste două extreme, coexistă româneşte grosul, adică majoritatea cetăţenilor ţării. Cine leagă sau dezbină extremele? Legea.

Și astfel ajung la punctul următor- de ce e rău la noi?

3  LEGEA, cu subpunctele cumplit de slabe:

• 3A) Forma de redactare, alcătuită dintr-o suită de modificări succesive paroxistice, preţ de două decenii. Modificările paroxistice sunt cauzate de

      – alternanţele politice la fel de paroxistice

      – nevoia de a repara aberaţiile de după aplicarea în teren a legii precedente (scrisă probabil pe genunchi)

      – interesul de grup pe principiul „izbeşte şi fugi”!

Dialog ipotetic de budoar:

-„Tati, până eşti ministru, că…vorba aia… azi suntem şi mâine nu, vezi de retrocedări, că nu ni-i tot una! De trei săptămâni eşti în guvern şi încă n-ai mişcat nimic!”

La acel moment, omu nost` are un singur interes concret: ceva „clădire –marfă” retrocedabilă, deci va forţa nota legislativă. Iar tâmpeniile rezultante, care vor angrena mii de oameni ulterior, s-ar putea sa fie uriaşe. Nu-i bai. Se vor aduce tocmai modificările la care fac referire.

• 3B Forma de redactare, folosind cuvinte cu două înţelesuri, sau semne de punctuaţie (în special virgule) derutante, sau portiţe de  ieşire, de  genul: ”în limita bugetului alocat”, “dacă nu intervin şi alte clauze…”etc.   Cauze posibile:

-lipsa profesioniştilor (mânuitori de limbă română) pe lângă aceia specializaţi juridic. Redactează legi oameni care efectiv nu ştiu să aşeze corect virgulele şi nu sesizează capcanele unei faze lungi. În rest, posibil ca tipii să fie bine intenţionaţi!

-teoria conspiraţiei – teza cum că ăia cu legile fac aşa, tocmai ca să dea putere zdrobitoare organelor de control. Dar la acest aspect voi reveni.

• 3C Justiţia, care depinde nemijlocit de EXTREMA 1, deşi nu ar trebui să depindă de nimeni. Eventual de Dumnezeu. Se spune că ar fi coruptă.

Și-acu revin la subiectul

4 ORGANISMELE DE CONTROL

Structurile de control depind şi ele nemijlocit de EXTREMA 1.

Spre deosebire de corupţia din justiţie (una cumva… plutind sus, peste noi… mai mult o bănuială), puncul 4 are o pondere uriaşă în tema “de ce e rău la noi?”. Fiindcă:

-scopul explicit al controalelor este să smulgă bani, nicidecum să consilieze, sau să îndrume întreprinzătorii privaţi. Banii smulşi sunt privaţi, individuali (ai insului care controlează), dar şi bani de împărţit cu EXTREMA 1. Sunt „taxe de protecţie” asemănătoare taxelor pretinse de peşti, sau bătăuşii de cartier, sau dealerii de droguri. Ii ajută enorm bâlbâiala legislativă de la punctul 3.

-organismele de control, la noi, au patina muncaşilor necalificaţi din suburbii. Muncaşii din suburbii nu-s nici ţărani demni şi autentici, nici intelectuali rasaţi. Dar se cred ambele. Sunt exact acest hibrid, extrem de periculos!

Cum funcţionează? Te calcă şi caută progresiv, până găsesc un bai. De preferat să cotizezi din prima, fiindcă oricum tot acolo ajungi. Controlorii menţin cercul vicios închis. Tu, întreprinzător particular mic, poate ai vrea să lucrezi alb, să nu faudezi fiscul. (Eu, sincer, mi-aş dori!) Dar, fiindcă fiscalitatea românească este destul de apăsătoare, ar trebui să ne oprim aici. Dacă nu fraudăm fiscul, chiar nu mai rămâne loc de amendă 1000 de lei pentru absenţa vremelnică a ecusonului. Dacă tind, ca patron, spre principiul muncii declarate şi încerc să achit dările către stat pentru angajaţi, chiar nu mai am loc de o amendă usturătoare pentru nesemnarea condicii de prezenţă de către unicul meu angajat. Nevorbind de taxele protecţiei muncii pentru vânzătoarea mea (singura), care vinde cu chiu cu vai niscai tricouri!

Aşadar, dacă respect instituţiile fiscale, nu mai am loc de aberaţii. Dacă vii cu aberaţii, mă vei obliga să eludez ulterior fiscul, ca să te pot ţine şi pe tine organism de control. Iată cercul vicios! Am ajuns la EXTREMA 2!

Și, dacă un mic magazinel sătesc mi-l plimbi lunar pe la sediile controlorilor de la oraş, nu apuc să mă ocup de magazinel, nu mai încasez şi deci nu cotizez. Apoi eu şi familia mea vom plânge, EXTREMA 1 va înfiera la TV frauda fiscală ca fenomen naţional,  munca la negru aşijderea, iar tu controlor…hmmm…tu eşti ultimul care va cădea.

De unde le ştiu pe astea? Păi, le trăiesc efectiv. Ca patron de cabinet medical rural, cu rude de gradul unu patroni de birtuleţ de cartier urban, prieteni apropiaţi patroni de magazin mixt sătesc şi rude de gradul al doilea care au încercat o producţie de tricotaje de mână.

Iar dacă, aceia care citiţi textul meu, săpaţi în jur, veţi găsi fiecare în parte, cu siguranţă, alte câte 3-4-5 exemple concrete. Aşadar nu-s situaţii izolate, subiectivisme, este adevăr!

Dacă greşesc în analiză, îmi veţi semnala.

Dacă s-ar putea face ceva ca astea să se oprească, va fi o următoare postare. Poate mă ajutaţi şi voi, înainte? Unde s-ar putea rupe cercul vicios?

Eu aş porni de la organismele de control.