Prima pagină » Eseu » ESTE GELOZIA UN RĂU NECESAR?

Comentarii

ESTE GELOZIA UN RĂU NECESAR? — 10 comentarii

  1. eu sunt geloasa doar daca am motive evidente: gen nu ma mai suna, vorbeste cu altele, ma striga in pat pe alt nume…Nici nu stiu daca as numi gelozie, ci mai degraba mi-ar fi orgoliul ranit! Iar orgoliul meu fiind cat zidul chinezesc, atunci o iau razna complet! Am constatat de-a lungul timpului ca nu am fost de fapt geloasa niciodata, ci doar mi s-a zdruncinat orgoliul! 🙂

    • Pai, si de ce accepti asa ceva!? Dispari in liniste din viata lui, sa vezi cum o sa-si schimbe atitudinea! Eu nu accept asa atitudine de bataie de joc, mai bine singura decat la oala de consum a cuiva!

      • Larisa. Postarea e o analiză, un îndemn la dialog. Nu-i autobiografie. Recitește atent textul. N-am pe cine părăsi, nici de ce, viața mea familială e excelentă. N-are lagătură cu aceea de blogger sau autor cărți. Textul nici măcar nu-i scris la persoana întâi singular, cum obișnuiesc, tehnic, să-mi scriu prozele scurte. Recitește și ai să înțelegi.

  2. Nefiind psiholog, pot să fac apel doar la experiența de viață și la cele văzute și bine rumegate. Cred că orgoliul și gelozia sun două lucruri deosebite. Orgoliul este o trăsătură de caracter iar gelozia este un virus informatic strecurat în sistemul de operare. Ambele pot conviețui și pot dobândi dimensiuni patologice cu limite greu de stabilit. Cu primul te naști iar a doua ți se poate strecura oricând, de obicei devreme de tot.
    Dacă vorbim de gelozie, nu cred că este un rău necesar. Este o pacoste de care e bine să te lipsești. Dacă remarci primele simptome, ca un strănut de pildă, ia urgent un vagon de vitamina C 200 și scapă cât mai repede de acest virus care te poate distruge pe tine și pe cei din jurul tău, mai rău ca o pneumonie. Dacă se poate vindeca? De obicei nu, probabil fiindcă nici nu se vrea o vindecare. Dar am văzut și vindecări, ce-i drept mai rare. Parcă ar da dependență și la un moment dat nu te mai poți lipsi de ea. Este o otravă fără antidot. De obicei ne letală. dar chinuitoare până devine hrană.
    Ideea că ar putea fi pansament la o iubire cu fisuri, nu mi se pare realistă. Cui pe cui nu se scoate, cel mai adesea intră alături și lărgește fisura. Ca apa într-o cărămidă pe ger. O face fărâme!
    Și iacă așa, mă suiii pe o șa…
    Și cum vă spusei, sunt doar un observator obiectiv și neafectat care privește din off.

  3. Poate gresesc dar de asemenea scriu despre ce am putut observa. Nu m-am aplecat prea mult asupra subiectului poate pentru ca am avut sansa de a fi ocolita atat de gelozie cat si de oameni gelosi in imediata apropiere.
    Revenind deci, gelozia este cred generata de un sentiment de insecuritate, este poate o reactie (poate chiar revolta) supradimensionata la o lipsa de stima de sine. Parsoanele care nu isi cunosc, nu isi simt locul in lumea din jur evident realizeaza ca nu pot controla ce se intampla in jur iar singura unealta de control este de a crea aceeasi stare celor din jur. Cu cat mai aproape sunt persoanele, cu atat mai agresiv este controlul.
    Gelosul isi gaseste o ancora in partener ( iata ca a gasit unul !!! Ura !) Si nesigur – cum.spuneam – ce garantie are ca partenerul nu ii vede slabiciunile ? Sau daca i le vede si pleaca? Trebuie deci facut vinovat , vinovat de orice, oricand pentru ca asa el controleaza, nu? Cine este puternic? Cel ce face sau i cearca sa ii faca pe ceilalti sa se simta vinovati.
    Nu cred ca gelosul rationeaza dupa modelul acesta dar actioneaza instinctiv.
    Este probabil adevarat ca o persoana devine geloasa nu este geloasa. Un complex de factori din educatie sau pur si simplu conjuncturali, mulati probabil pe un psihic usor labil sunt ingrdientele suficiente pentru a genera un GELOS PERFECT.
    Na ca mi-am zis parerea…. nu stiu exact cat de coerent 🙂
    Numai bune va doresc

  4. Si numai bine… nu am raspuns la intrebarse. Nu, nu cred ca gelozia este un rau necesar.
    Lipsa sentimentului de gelozie pe de alta parte, nu cred ca trebuie confundata cu orbirea, prostia sau increderea nemarginita in sine (o alta fata a prostiei in opinia mea).
    Inca odata cu drag,
    Vanda

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.