Guestpost dr. Oana Goidescu, chirurg, azi cu un apel emoţionant:

De dragul lor, al bătrânilor noştri 

Azi o să mă iertaţi că n-am umor. Dar, în general, o prezentare a unui bătrân e un spectacol de multe ori trist. Nu vă povestesc azi de degradarea biologică în sine şi particularităţile ei , cu asta va rămân datoare , vă povestesc de spectacolul creat de aparţinători. Țipete la părinte , acuzaţii de mâncat viaţă şi sănătate, ameninţări gen „te las acolo până faci viermi”. Sau extrema cealaltă, părinte cu semne clare de neglijare, însoţit de un copil care face declaraţii de dragoste nemărginita. Pe unii dintre ei îţi vine să-i iei, să-i scuturi şi să-i bagi puţin cu capul în viaţă.

Poate aşa aflu şi eu cum ai devenit brusc fiu iubitor. Asta după ce ţi-ai ţinut părintele acasă până a făcut escare , eventual suprapopulate cu viermi. Să înţeleg că terapia cu mirosuri extreme a trezit în tine sentimente filiale?

Nu mai ţipa la el că l-ai găsit vineri seară sau sâmbătă dimineaţă cu limba pe pernă. El nu te-a anunţat, dar tu l-ai mai sunat peste săptămâna?

Nu mai ţipa la el că şi-a rupt o mână sau un picior. Știu că nu se astâmpăra , deşi tu ai insistat să nu mai facă nimic prin bătătură, că tu n-ai nevoie de nimic de la el. Dar are el nevoie să-ţi dea zece ouă şi o găina. Știi, poate vrea să simtă că încă te mai poate ajuta, deşi poate tu deja duci nepoţii la grădiniţă. Sau poate că micile activităţi zilnice îl ţin în formă. Numai că la vârstă lui, pragurile cresc anormal de mult, preşurile devin nisipuri mişcătoare şi distanţele se modifică permanent.

Hai să-mi explici cum se împacă faţa ta de fiu/fiică implicată în îngrijirea părintelui cu faptul că habar n-ai ce boli a strâns şi ce medicamente ia. Sau când s-au terminat.

După cate o tiradă ţinută de câte un fiu dintr-acesta, începi să te întrebi ce-şi doreşte cu adevărat pentru părinte: să scape, sau să crape.

Nu am să spun că toţi bătrânii sunt ca în Delavrancea, sau că toţi copiii sunt dezrădăcinaţi sentimental. Sunt şi bătrâni care beau, şi bătrâni care se neglijează fără a avea scuza biologicului. Cum sunt şi copii care au grija părintelui. Dar situaţiile în care ai în faţă un bătrân care ascultă cu capul în jos predicile copilului său , copil care se plânge de povara care i-a devenit părintele, chiar dacă rare, sunt creatoare de filosofie cu tentă tragică.

Unii ar trebui să înţeleagă că, de la o vârstă încolo, îţi tratezi bolile şi pentru a-ţi proteja familia, după cum şi copiii ar trebui să ştie că bătrâneţea e o boală care se ia numai dacă ai baftă.

(imaginea: http://perfecte.md/article/lifestyle/fotografii-emotionante-batrani-indragostiti-si-cu-zambetul-pe–237211.html)