Mai purtăm mască după alertă?

Oficial, în România, prin ridicarea stării de alertă, pandemia este declarată închisă.

De fapt, nu pandemia – ci epidemia. Mai exact, efectele virusului în țara noastră. Posibil ca-n China sau Albania să fie altfel. La noi, la Geoagiu Băi&Hășmaș, e așa cum zice legea.

Simt că ar fi corect, pentru cei care m-au urmărit constant, să scriu ce gândesc.

În ce calitate vă vorbesc?

Aceea a unui medic care a lucrat la cabinet, și-n gărzi, în toată această perioadă, medic specialist/primar de medicina familiei. Sunt cel care, în plină pandemie, vă recunoștea scris, tot aici pe blog, că-i derutat, că lucrează speriat în spețe pe care nu le mânuiește bine, COVID-ul deci, că-n gărzi speră să nu vină nimeni cu febră sau tuse, fiindcă tot ce știa el dinanite impecabil, ca soarele, azi pare dărâmat.

Au trecut doi ani.

Experiența COVID a trecut prin experiența mea individuală, tot mai mult am început să trag concluzii proprii din PRACTICA acestei boli infecțioase, mai mult decât din articole medicale sau știri de presă.

El, COVID-ul, a slăbit.

Nu înseamnă că nu mai există, dar există cum există și tetanosul și rujeola și sifilisul și TBC-ul și gripa și politicul și partenerul adulterin.

Există ca accidentele rutiere de bou ce ești, șoferii beți la volan, sau frații care vin nedrept la succesiune, după moartea mamei.

COVID există, dar nu MAI există ca primadonă. E în rândul al cincilea la cor, nu-i solist la microfon. E „fata de lângă Rod Steward”, nu Rod Steward însuși.

Făceam vorbire de mască pe pagina mea de FB, cum că eu nu mai port mască. E o pagină cu urmăritori – majoritatea – pe aceeași lungime de undă cu mine, provacciniști, rarism covidosceptici. Doi-trei hateri, da` și ăia dulci-suportabili. Pagină selecționată-n timp, curată emoțional. După lungă vreme, postarea cu masca a fost un moment când grosul paginii mele gândea altfel decât mine. O simțeam, pe pagină, ca pe un organism viu bine armonizat, adaptat mediului, și căruia îi vii brusc cu alte constante fizice. Îi schimbi temperatura, umiditatea, nivelul de oxigen. Și derutezi organismul. Mai mult! Vorbind nonexplicit, îi permiți florei saprofite să crească sufocant. Pagina se cutremură, ea nu se poate readapta rapid, ca părintele ei exersat practic.

Ies la iveală contestatarii, haterii, care intervin fericiți:

-Ai ajuns la vorba mea!

-Mea culpa?

-Abia acum ai înțeles?

Explic.

N-a fost un defazaj temporal de înțeles ceva. Când nu înțelegeam eu, nu înțelegea nimeni. Cu diferența că eu recunoșteam: NU ȘTIU/NU ÎNȚELEG/SUNT DERUTATĂ ȘI SPERIATĂ, în timp ce destui alții, chiar colegi medici, erau convinși că știu tot, chit că erau botă absolută.

Când lumea vuia de COVID, vuia justificat. Sunt ultimul om care să ignore zecile de colegi medici MORȚI DE COVID.

Iar indicii de corecție financiari, mafioți, CRED că au fost în primul 1.5 an, mult sub adevărul dramei.

La început, CHIAR a dominat drama, restul era ambalaj.

Am pus CRED cu majuscule, fiindcă nici eu nu știu exact, dar nici voi, (dacă n-ați fost parte real-concretă în mafia omniprezentă, că-i COVID, că-i SIDA, că-i heroină, că-i război, că-s curve.) Și voi și eu, PRESUPUNEM că a fost vorba ȘI de bani, după o vreme, la pachet cu sicriele. Dar dacă n-am fost noi FIX pionii cu banii, e subiectiv. Noi CREDEM. Iar ce detest eu mai mult și mai mult e să facem supoziții fără dovezi.

Ok. Mă urmărești? Continui.

Odată forța lu` COVID diminuată, prin vaccinuri în masă, prin imunitate naturală=trecere prin boală, prin mecanismele clasice ale oricărei pandemii ce după un timp se stinge, eu nu mai port mască și nu cer ca în cabinetul meu să fie purtată. Nu cred că-i necesară.

De ce?

Fiindcă.

Nu-l mai consider pe COVID singur dușman personal, am miliarde de alții, mult dianinte, când nu purtam mască-mănuși-vizieră-combinezon. Nici dușmanii ăia n-au murit.

Nu simt acum „sarscovdoiul” mai periculos decât meningococul într-un moment nefast. Necum mai periculos decât TIR-ul ucigaș intrat pe contrasens, și care să mă ucidă, eu cu mască&mănuși latex&vizieră la volan, cum că să nu fac „febră rușinoasă cu izolare la DSP”, da mă calcă autotrenul în exces de viteză.

Nu accept, emoțional, să fiu actor într-un film SF unde toți purtăm măști, combinezoane sterile unifolosibile, mănuși latex, viziere, ci cred că e firească protecția veche, clasică, prin igiena bazală a fiecăruia. Să te mai speli naibii pe mâini, cred că-i bine, nu să dezinfectezi cu spirt portocalele. Că hepatita B, la fel de nasoală, nu de la bananele nesterilizate cu Clorom Javel vine. Sau să crezi că masca-i bună ca să nu mai „răcești”, iar copii tăi n-or mai fi „răcituți” dacă ne sufocăm în măști. N-or mai fi răcituți de moment, dar atitudinile contra naturii vor pușca în altă parte. La creier, la mațe, la piele, la gură, la puță.