Măsuratul tensiunii și obsesia
Acest articol se adresază celor care DEJA au o hipertensiune arterială diagnosticată corect, (HTA) și o schemă de tratament medicamentos, decisă de medici. Și care își măsoară des tensiunea.
Măsurarea tensiunii arteriale ne dă o valoare a ei, la un anumit moment. Este un „stop cadru”.
Tensiunea arterială NU este o ciorbă gata dreasă, să rămână cu același gust ori de câte ori o mai încerci o lingură. Nu. Este mobilă, vie, exact ca tine. Dacă acuma a fost 135 /80, peste jumătate de oră, tu mai odihnit/odihnită, no stres, și dacă o măsori impecabil, ea va putea fi 110/70, indiferent dacă bagi sau nu alte boabe în tine, între timp. Acest lucru îl explic celor care își transformă viața cotidiană în măsurarea tensiunii arteriale, ca prim/singur gest pentru propria săntate. Așadar.
- Dacă, din uitare sau un pahar în plus băut seara, nu ți-ai luat pastilele, n-ai ce să mai tot măsori. E clar că NU le-ai luat, reiei dozele de a doua zi, la ora stabilită.
- Încearcă să menții aproximativ aceleași ore de a lua pastilele.
- Extrem de păguboasă e atitudinea cauză-efect, mai exact să tot măsori și, în funcție de ce-ți arată tensiometrul, să modifici singur ore, doze, medicamente. NU UITA!! Constanța schemei de medicamente, ritmicitatea ei, sunt MULT mai eficiente decât intervenția pe bucățele.
- Atitudinea de mai sus (cea greșită) este o sursă aproape sigură de anxietate, atacuri de panică. Începi să te crezi Dumnezeu, cum că de măsuratul tău & pastilele pe care singur le decizi, depinde viața. Și nu-i așa. Deloc. Fiindcă, – guess what!- pornești la drum cu tensiunea bună plus încă un Prestarium băgat în fizic (fiindcă așa îți veni ție la ora 10 dimineața), dar te calcă camionul pe trecerea de pietoni.
Concluzie.
Măsuratul tensiunii, o dată că trebuie făcut corect, cu scule bune, (nu electronice!), a doua că e doar un “ghid orientativ” al ființei tale. E un mijloc, nu un scop. Tensiometrul NU-i un răspuns la întrebarea “Când/cum voi muri?”. La întrebarea asta, nici măcar Catedrala Mântuirii Neamului nu răspunde, darămite un tensiometru electronic de la Atrium Mall!
Problema ta începe, când tinzi să crezi că tot destinul ți-e scris în tensiometru. Iar dacă mai și transformi povestea asta în obsesie, nu știi dacă îți lungești viața, în schimb SIGUR o faci praf pe cea actuală.
Ca argument în favoarea celor scrise, îmi întrebam o pacientă (care azi „s-a lăsat” deja de măsurat tensiunea, asta cu suport psihologic, muncă de echipă, a fost la fel de greu ca lăsatul de alcool/țigări al dependenților), am întrebat-o așadar:
– Dar de ce măsori doar tensiunea din două în două ore, nu și creatinina, sau fosfataza alcalină, sau VSH-ul?
Am râs împreună. De când s-a lăsat de măsurat, e bine. E MULT mai bine.
