Una dintre cele mai păguboase posturi în care ajungi ca pacient (român) este să transmiți verbal, din gură-n gură, prin telefonul fără fir, mesaje între medici. 

NU accepta niciodată să transmiți „cu gura” mesaje între medici! Pur și simplu, refuză această slujbă. Vei pica prost, orice ai face. E mai rău decât să transmiți mesaje traduse de mintea ta, între doi îndrăgostiți certați.

Iată câteva deprinderi minore ca măsură a civilizației (observați cum Președintele Dragnea a argumentat numirea noului Premier – femeie prin exprimarea calității “e civilizată”!). Așadar, iată deprinderi minimale ale unui medic civilizat-
1.Să se prezinte chiar dacă poartă și ecuson, (dar, de obicei, medicii români nici pe acela nu-l poartă.)
2.Să-și sfârșească gestul medical, oricât de mic, fie el din sistem de stat, fie din privat, fie… de oriunde, printr-un document parafat, semnat, asumat, care document să poarte MUSAI:
3.Datele de contact proprii sau ale cabinetului: telefon, adresă de mail, pagină web etc.
Dar pentru că noi, medicii români, nu am învățat la școala tradițională medical-ceaușistă aceste aspecte, fiindcă majoritatea medicilor de renume sunt convinși că-s atât de importanți (cum este Premierul, sau Președintele țării hiper rulați prin presă), atât de importanți încât orice bou îi cunoaște, (iar boul care nu-i recunoaște fizic deseori pot fi chiar eu – medic de familie la Hășmaș care nu lucrează la spital -), fiindcă e vital să plecați din cabinet dumiriți, vă invit să solicitați respectuos, ferm și fără jenă următoarele informații:
1.Cu cine am vorbit?
2.Act medical care să conțină consultația+tot ce ar trebui să-i spuneți voi altui medic, a doua zi sau peste o oră.
3.Număr de telefon, dacă pe drum se îmbârligă firele.
Nu o dată ajung la mine pacienți examinați la oraș la vreun spital, în policlinică sau cabinet privat izolat și cu care dialogul sună cam așa:
-Dar cine v-a examinat? Nu știu.

-Ce medicamente v-a pus în perfuzie? Nu știu.

-Aveți telefonul medicului care v-a văzut ieri ca să-l sun? Nu.

-Ați primit vreo hârtie în urma consultației? Nu, că era la privat și acolo nu dă sau Nu, că se grăbea sau Nu, că era aglomerat și era nervos sau Nu, că a zis să revin mâine cu trimitere de la dvs, sau Nu, dar a zis să vă spun să-mi dați concediu pe cod 995 etc.

În concluzie: nu e normal să ieșiți dintr-un cabinet medical (incluzându-l pe al meu!) fără să știți cu cine ați vorbit, ce vi s-a aplicat. Ba mai rău, nu-i ok să acceptați să fiți poștașul verbal între doi doctori. NU! Never. NU!!
Cereți ferm un act medical, iar la recomandarea verbală cum că “ce să-i ziceți voi, novice, altui medic”, răspundeți fără ezitare:
-Știți ceva, domnule doctor? Vă rog să-mi dați o hârtie semnată, prin care îi transmiteți colegului ceea ce mă îndemnați pe mine să-i zic. Sau sunați-l. Sunteți colegi – medici, ce Dumnezeu! Ia vorbiți voi între voi vă rog, mai ales într-un sistem ca cel românesc, în care nici măcar voi între voi doctorii nu vorbiți aceeași limbă, darămite dacă mă mai apuc eu să traduc de la unul la altul termeni medicali.
… pentru a accentua mesajul, puteți încheia solicitarea cu sintagma academică- “în puii mei”, ca sinonim pentru PUNCT.

……………………………………………………………………….
Cei care mă citesc pe FB și mi-au devenit pacienți în gărzi la Arad (iar eu nu aveam habar că-s și cititorii mei!), vor putea confirma că, în ciuda inerentelor mele alte defecte, eu chiar mă prezint când intră omul, chiar dau la plecare bilețel cu diagnostic – tratament aplicat – recomandări, chiar dau numărul meu de telefon ca să mă poată suna/întreba pe toată durata gărzii chiar și o zi două după, în caz că apar neprevăzute. Deci nu dau din tastă pe FB fără să respect eu însămi ceea ce scriu. Iar despre ce nu respect, nici nu scriu! Ultimul meu gând cu acest articol e că eu aș fi perfectă…