Ce drepturi ai ca asigurat? Știi?
Mă sperie şi mă înfioară reacţiile cititorilor blogului meu, la postările despre sistemul sanitar.
Medici, spitale, pacienţi, asigurări, gratuităţi, plăţi. Îmi răspund privat, în avalanşă: doctori, dar şi pacienţi, toţi revoltaţi şi nemulţumiţi de partea adversă. Am cam 15 răspunsuri PRIVATE pe azi. De ce nu publice, nu ştiu!
Din dialogurile mele (răbdătoare!) cu pacienţii, deduc că mai nimeni NU ARE HABAR ce drepturi are. Cotizează de bolund la sănătate, că aşa se cere, dar NU AU HABAR CE PRIMESC ÎN SCHIMB. Și atunci am făcut o mică testare. Mi-am sunat 2-3 apropiaţi din familie şi doi intelectuali din sat. Pe fiecare l-am întrebat aşa:
-Sincer. Ai habar ce obligaţii am eu, MF, faţă de tine – asigurat înscris pe lista mea?
Nu ştia nici unul! NICI UNUL.
Apoi am dat o problemă care suna astfel: “Eşti înscris pe lista unui medic de familie, eşti asigurat, iar în timpul orarului său la cabinet, faci febră. Îl suni să-l chemi acasă. Este el obligat să vină? Și, dacă crezi că da, ar trebui să o facă gratis? Nu mă refer la ciubuc!”
Mnoa. NICI UNUL NU A ȘTIUT SĂ-MI RĂSPUNDĂ. Tot nici unul.
Concluzia mea imediată: sau sunt asiguraţii din România tâmpiţi fără excepţie (să mă scuze respondenţii!), sau asigurarea e absolut tulbure, făcută anume să nu pricepi nimic!
Si zici că aşa facuşi? I-ai întrebat şi ei nu şi nu.
Tu, păi de ce? Ei dau din umeri.
Tu, enervată: tampiţilor, scuze, nu ştiţi nimic; că eu, că voi, că noi (ăştia sun mefiştii) am, aveţi, avem…
Măi Oti da’ tu ştii ce obligaţii ai faţă de dânşii (vorbă din bătătura Manuelei) că alea, pentru a putea suporta mezalianţa cu duduia le stii ca pe apă?
Puiuț ce-ar fi să educi mnetale oamenii dân Gorju-ț, mai mult decât a sta la cotitură să-mi răspunzi mie isteț. Hai, încearcă puțin peste retorică! Ești dăștept, poți. Și te-oi iubi pe mai departe, la fel ca-n prima zi! Pătimaș.
Otilia, sincer, nici eu nu știu. Dacă ai timp o dată să faci un text aici cu drepturile și obligațiile fiecăruia. Așa clar mură-n gură. Ar fi genial!
Fac asta, iata, incet incet. Multe-s interpretabile, altele ambigui, nasol tare!
La Mefist(o)ul meu, aceste drepturi sunt afişate în sala de aşteptare (u am să-i dau numele, din respect şi pentru a nu fi considerat tembel, de breaslă). L-am întrebat dacă ele au acoperire în viaţa reală. Răspunsul a fost: „Nţţ”. Le-am pus acolo ca să nu mă sexeze cei de la Directia Sanitară Judeţeană, care mai au câte o erecţie şi pleacă pe teren să o rezolve cu niscai mefişti mai slabi de înger”. Iar la asemenea aserţiune, eu pot să spun doar atât: no comment.
PS. Mefist(o)ul meu e un tip super ok. Doxă şi experienţă cât încape, fler şi umor. Un om deosebit.
Ma bucur sa aud din astea!