Prostia la rang de regulă națională
Excesul de zel, (excesele, în general!) conduc spre erori, drame, prăpăstii, daune.
Dacă îți dai, la bâlci, copilul cu caruselul o dată, va fi o seară faină pentru el. Dacă, din dragoste, ca să aibă el tot ce n-ai avut tu, îi cumperi 15 bilete și-l învârți două ore nonstop, va voma. Va pica alb la pat, va zăcea trei zile.
Dacă pui puțin ardei iute în sos, îi îmbogățești gustul. Dacă bagi un ardei întreg în gură și începi să-l mesteci vioi, poți ajunge la urgențe.
Exact așa s-a degradat la noi semnificația/FORȚA/GREUTATEA unui document medical care să ateste starea ta de sănătate actuală+trecutul tău patologic. Pentru a practica tu diferite activități. Documentul ar fi menit să te apere pe tine, beneficiarul, de urmări nefaste, dar și pe organizatorul activităților, de efecte în justiție, în caz să ceva grav survine, din pricina bolilor tale. Din păcate, de la buna intenție, logică altminteri, s-a ajuns cu vremea la abuzuri, labirinturi cronofage, bani pierduți, coronare nimicite. La solicitări ridicole. Cretine. Absurde.
De ce? Fiindcă, astăzi, ORICE ROMÂN îi poate cere ORICĂRUI ROMÂN să aducă de la MF o adeverință cu APT!
(… asta scriam eu ieri într-un alt articol pe blog).
Și acest lucru nu-i deloc normal. Nu-i normal ca, absolut oricine, să vă poată VOUĂ solicita un document pe care îl semnez EU. Și al cărui conținut îmi vine gata impus, de la unul care n-are nimic comun cu medicina. Care nici nu ar putea explica logic, de ce cere APT-ul ăla nenorocit. Ca să ce. Să evite ce? Să se acopere de ce. Iar dacă el e atât de riguros, mama lui de riguros, de se acoperă musai cu mine când tu iei ore de canto, de ce dracu` aș fi eu, invariabil, singurul fraier care „stă descoperit.”
Știți la ce situație națională s-a ajuns, în ultimii 30 de ani, cu miliardele de APT-uri prin MF care zac prin biroruri și în sertare și în dosarele acestei țări? Că orice eveniment neplăcut, imprevizibil sau dramatic din România, are undeva un medic de familie vinovat. Care a dat APT, și uite că n-a fost chiar așa de apt. Iar catastrofele prezente și viitoare ale locuitorilor acestei țărișoare mioritice, se împart strict la doi responsabili: 1. Dumnezeu, dar aici n-ai ce comenta, sau 2. un medic de familie vinovat că a dat cândva, la viteză, un APT cerut de mușteriu. Și gata. Alți responsabili nu mai găsești.
Dacă ar fi să-i luăm la purecat pe toți cei care cer aceste adeverințe din preaplinul conștiinței lor, bătându-și la propriu joc de oameni, cum ar fi diriginta că elevii sunt apți pentru cheful de majorat, preotul că sugaru-i apt a fi botezat, doamna instructoare de la Palatul Copiilor că Maricica e aptă a coase goblen.
Chiar așa. De ce nu i-am lua noi și pe ăștia în tărbacă? Vă distrug nervii – nu medicii de familie care ezită/refuză să semneze o tâmpenie -, ci cei care v-o cer.
Pe baza cărui fras de act normativ, ceri matale adeverință de la medic? Și de la care medic. De ce-l bagi matale, mereu, pe „familist” la înaintare?
De ce n-am reclama/nu ne-am judeca pentru abuz în serviciu, instigare la fals etc. și cu ăi de cer adeverințele?
Cred că suntem singurul stat european în care nu-ți poți scoate sula să te piși la tine acasă liniștit, fără să mai scoți, pe lângă sulă, și o adeverință cu apt de la medicul de familie!
Oricum am ajuns deja, din pricina birocrației și a netrebniciei avalanșei de guverne, să ne luăm de gât cu pacienții! Această uriașă sursă de conflict cu adeverințele, perpetuează stresul cotidian. În care unii cer cretinării (fiindcă a-mi cere „Apt a fi director de școală” CHIAR ESTE O CRETINĂRIE!), iar alții refuză să-și pună semnătura sub o idioțenie. Totul pe spinarea românului chinuit de prostia ajunsă la rang de regulă generală.
Repet.
SINGURA FORMULARE LOGICĂ, FIREASCĂ, PROFESIONISTĂ A UNEI ADEVERINȚE DE LA MEDICUL DE FAMILIE AR TREBUI SĂ FIE „ESTE ÎN EVIDENȚA MEA CU…”/SAU „NU ESTE CU NIMIC”. PUNCT.
De aici încolo, vezi tălică la ce-l expui și analizează tălică cât îi el de apt. Nu poți? Caută medicul de medicina muncii. Sau fă-ți o comisie privată, proprie, generos plătită, cu 4-5-6 medici. Și analizați, împreună, sufocați de parafe, dacă Mary e aptă să coasă goblen în nuanțe sepia, sau Mișulică apt să facă din plastilină căluți. Nu mă băga pe mine, mizând pe faptul că-s singurul căruia i se va face milă de mama lu` Mary și tata lu` Mișulică, și iarăși mușc și iar semnez adeverința aia.
