Șoc! Șoc! Adevărul despre adeverințele de la medicul de familie
Axiomă – La medicul de familie, adeverințele sunt taxate, fiindcă ele nu intră în contractul cu CAS.
Atitudinea impecabil-corectă e aceea ca medicul să aibă afișate, la loc vizibil, toate taxele (care nu-s impuse, nici unitare, totu-i să ai plătitori) și, după încasare, să elibereze bon fiscal.
De cerut adeverință de la medicul de familie, cer deja și gospodinele, cu „Apt a face ciulama cu smântână”. Adeverință cere absolut cine cui i se scoală s-o aibă la dosar, pentru nimicuri stupide, inutile și absurde. Că a cere, nu costă. „Apt pentru cheful de majorat”. Bon. Sărim și peste partea că activitatea medicinei primare din România a fost (din nou!!) blocată în primele 2-3 zile de la începerea școlii, fiindcă milioane de de adeverințe românești se cereau/dădeau/nu dădeau, zâmbind/plângând/zbierând, la milioane de părinți&copii, asta fiindcă, nici azi, legea nu-i armonizată și nu s-a făcut curat în normele care se bat cap în cap, pe alte milioane de ordonanțe, HG-uri, legi sau note telefonice interne. Aviz epidemiologic, triaj epidemiologic în școli, cu sau fără medic școlar, rural sau urban, adeverințe cu „Apt a face efort”, „Apt pentru sport”, contestate OFICIAL, ÎN SCRIS, de Colegiul Medicilor din România, care arată clar, negru pe alb, de ce medicul de familie NU ARE DREPTUL SĂ EMITA AȘA O FORMULARE, adică „Apt a face efort fizic„. Dar, cu toate astea, școlile cer să scrie fix așa cum auziți, apoi medicii de familie se iau de gât ei între ei, ei cu medicul școlar, acesta cu medicul sportiv, ambii cu medicul de medicina muncii… toți cu părinții anxioși, părinții cu laboratoarele, iar laboratoarele cu grădinițele care cer secreții de pe ici și colo, fără să știe exact de ce le cer….
Suntem un neam de cretini, zău! Cu mine-n frunte.
Nu văd cum s-ar putea opri și uniformiza național acest marasm aducător de stres și disfuncții, într-o țară întreagă unde „vara nu-i ca iarna”, iar anul școlar începe, previzibil, mereu în septembrie. Și, de 25 de ani, toamna ne prinde cu acest aspect neclarificat și schizoid. După cum, tot de 25 de ani, lunile de vară cu admiteri, ne prind tot așa, cu chiloții în vine.
Iar cireașa de pe tort – asta chiar a făcut deliciul ascultătorilor -, este cazul recent al unei colege, medic de familie, la care vine pacientul după o adeverință pentru voluntariat (voluntariatul lui, nu al medicului!!) și îi aduce lista cu acte necesare, pe care listă trona scris- „Adeverință GRATUITĂ de la mediul de familie”. Deci, exact ca și cum eu, medic de familie care funcționează vizavi de un butic la Hășmaș, i-aș trimite buticarului un bilețel cu „Dați-i acestui copil suc GRATIS, conform legii, că așa zic eu”.
Concluzii.
1.Așa cum e e acum, niciun beligerant nu are dreptate, fiindcă fragmente din legi, luate separat, scoase din context, fac o ceață absolută pe obligații și drepturi. Nu ne referim la aberații cu logica fracturată, cum ar fi să-mi indici în scris să dau gratis ceva ce nu-i gratis.
2. Degeaba cere mama lu` mama, sau tata lu Gizăs adeverință cu APT a ceva… medicul de familie care acceptă sub presiune, sau din empatie, să semneze, își asumă un risc uriaș. Dintre milioanele de români care capătă adeverințe ilegale cu „APT” fără investigații complexe, fără criterii, fără consult interdisciplinar, destul e ca un singur român „APT” să „creape” la locul unde execută ceva pentru care care, cică-i APT. Și toată drama umană planetară cade PE UN SINGUR OM – ăla care a scris APT. Nu pe neșansă, nici pe ghinion (vorba lu` Președintele), nici pe soartă. Nu. De vină pentru orice catastrofă imprevizibilă în sănătatea individului român, ar deveni exclusiv medicii de familie români. Iar la milioanele de adeverințe cu APT care circulă prin România, mai ceva ca țigara fără timbru, statistic, șansa ca un APT să cadă din picioare și să „crepe” e uriașă. Imaginați-vă o tanti Amalia de 65 de ani căreia îi dau UN STUPID/INUTIL/ILOGIC/ILEGAL „APT a picta cu acuarele”, și care face infarct și moare fix la ora de pictură. Ea murea oriunde s-ar fi aflat atunci, și nimeni nu putea ști dinainte. Dar hârtia INUTILĂ cu APT, semnată de mine, mă bagă-n clinci. De ce aniba suntem atrași în astfel de capcane idioate? Ce Dumnezeu poți să ai/să n-ai, ca să nu poți picta pe șevalet?
3. La ora asta, niciun român, niciun jurnalist, niciun salariat CAS sau DSP, niciun interviu la niciun post de televiziune nu pot decide ce e legal, ce nu, ce e voie/ce nu. Pe astea le poate face doar justiția, punctual pe caz, fiindcă, repet, LEGILE SE BAT CAP ÎN CAP și fiecare județ face cum îl taie capul, fiecare instituție, așijderea. (Cele mai cu fras, la Arad, îmi par grădinițele de fiță. Băă, tată! Cer alea acte, de zici că-s NASA. Nu le duci? Îți scot în șuturi copilul, fiindcă n-au concurență! Iar mama lu` copilu` plânge la biroul tău de medic de familie cu principii sănătoase… „Dați-i, doamnă, Apt, că rămân fără loc la grădi` și de trei ani m-am pus pe listă!” „Hai, doamna doctor, ne sunteți ca o mamă, dați-i măcar ceva Penicilină la copil, ca să scape de stafilococul din năsuc, că altfel n-am unde-l duce dimineața!”)
4. Dacă ați priceput primele trei puncte, și aici mă refer și la colegii mei medici, nu doar la solicitanții sau beneficiarii APT-ului, punctul acesta, patru, e cel mai simplu. Nicio instituție- barcă cu motor, șomaj, biserică (pentru botezat), DJ la Untold, școală cu excursie, grădi cu acuarelele, nu îmi poate trimite bilețel să fac ceva gratis. Nici să-mi impună CUM SĂ FORMULEZ UN DOCUMENT MEDICAL, ASUMAT CU PARAFA ȘI AUTORIZAȚIA DE LIBERĂ PRACTICĂ. Adică, poate. Dar eu dau delete/block. Și mă inflamez. ȘI SEMNEZ EXCLUSIV CEEA CE ÎMI PERMITE SPECIALITATEA, DIPLOMA ȘI CREIERUL. Și mă păzesc de incidente și abuzuri, mai ceva ca cercul de olărit, sau grupa de femei care cos goblen. Păi, pe sistemul ăsta n-ar mai fi făcut muierile clacă, în istoria neamului. Că n-aveau adeverință cu „Apt fuior”, „Apt țesut peretare”, „Apt brodat ie”.
