Prima pagină » Medicale » Subiectul consultaţiei medicale „revine 2”! Ca filmele indiene.

Comentarii

Subiectul consultaţiei medicale „revine 2”! Ca filmele indiene. — 15 comentarii

  1. Subscriu la ce a spus d-na dr. In plus, din punct de vedere moral si legal, ”numai o stampila” te poate costa mult…Viata pe pacient, iar pe medic cariera, libertatea, povara constiintei…In strainatate legislatia e foarte clara, studentii la medicina au cursuri despre malpraxis, sunt educati sa se fereasca de orice sursa de eroare medicala chiar izvorata din bunele intentii. De 2 ori am fost apostrofata si privita cu uimire de catre colegii mei cand am incalcat regulile. O data fusesem sunata de un pacient pt vertij si ii spuneam ca s-ar putea sa fie datorat unui anumit tratament pe care il urma, dar ca ar fi totusi mai bine sa se prezinte la spital la Urgente, pt a exclude altceva mai grav, de ex un AVC. O colega care era alaturi si a surprins conversatia, m-a sfatuit sa nu mai fac niciodata asa ceva, adica sa-mi dau cu parerea prin telefon privind un diagnostic, chiar daca am expus si variantele mai grave si i-am propus sa vina la spital. Dupa parerea ei, eu ar fi trebuit sa-i spun: Veniti la spital urgent!Atat!Pt ca pacientul alege de obicei ce-i convine, adica varianta cu efectul secundar si nu vine la spital. Risti apoi sa fii acuzat de malpraxis. Alta data, am fost rugata de un domn care venise sa repare liftul la noi pe sectie sa-i fac o reteta pt o raceala. Intre multe alte sarcini pe care le aveam in acel moment, i-am facut la repezeala o reteta…Nu va spun apoi ce neliniste am avut, gandindu-ma ca nu il intrebasem nici ce alergii are, nici ce antecedente…Am vrut sa il caut, dar nu-i mai stiam nici numele. Am fost din nou mustrata de aceeasi colega…Medicina nu se face dupa ureche si la repezeala…Drumul spre iad e pavat cu cele mai bune intentii!

  2. Da,sunt de acord ca nu se poate numi consultatie discutia unui medic cu un pacient in alte locuri decat in cabinet si totusi… a-i asculta intrebarile, a-i sugera macar unde/carui specialist sa se adreseze nu-i un capat de tara; uneori chiar si o astfel de discutie poate salva/atenua suferinta cuiva; tendinta unora de a minimaliza aparitia unor simptome – de obicei cand nu se instaleaza durerea de nesuportat – duce la agravarea unor boli, la cronicizarea multor boli. Asadar, fara a sustine pana-n panzele albe, cred ca medicul este „ales” sa aduca alinare, speranta. Ce mult conteaza pentru psihicul unui pacient ca in urma unei intalniri intamplatoare cu un medic sa stie ca omul acela ce l-a ascultat asa, neconventional, l-a facut sa se duca degraba la cabinetul specializat/spital indicat! Si da, medicul nu-i avocat, nu-i mecanic auto, nu-i consultant financiar…E ALTCEVA …e cel ce isi face un crez din a lupta pentru VIATA, pentru calitatea vietii.

    • Se spune ca fiecare pacient își merita medicul și fiecare medic își merita pacienții. Dacă un pacient este atât de needucat încât sa abordeze medicul pe strada iar medicul ii și răspunde la solicitări, atunci formează un cuplu care se merita. Cum medicul nu va scoate biletul de trimitere la Mall sa poți merge la specialist, iti sugerez un algoritm mai simplu : te doare burta, mergi la gastroentolog; te doare capul, mergi la neurolog; te doare gatul, mergi la orl-ist , te mănâncă rău, mergi la ginecolog.

    • D-na Elena, noi zicem ca nu e bine si de ce, explicam, dar sa nu credeti ca suntem chiar asa lipsiti de inima…Bineinteles ca mai dam si astfel de raspunsuri informale la diversele abordari extra cabinet/spital.Dar raman APROXIMATIVE! Si deci riscante…Pot fi de ajutor cateva indrumari, nu zic nu, dar tot e nevoie de un consult serios…In plus, am avut cateva experiente neplacute cu cunoscuti de ai cunoscutilor care mi-au devenit cosmar. Pe unul l-am cunoscut la o nunta, a inceput de la nunta sa-mi expuna problemele lui si mi-a cerut nr de tel. Greseala fatala pt mine!! Pt ca la fiecare criza de angoasa ma suna, doar ca sa fie ascultat, pt ca oricum nu imi asculta indrumarile.Continuam sa-i raspund din empatie, desi nu l-am consultat niciodata intr-un cadru oficial, a ramas mereu la stadiul de cunostinta.In plus, problema lui necesita un alt specialist, psiholog/psihiatru. Azi asa, maine asa, pana cand am realizat ca respectivul devenise mult prea agasant pt mine, ca nu ma pot incarca in halul asta in timpul meu liber cu problemele tuturor. Ca trebuie sa pun niste limite. Ca eu sunt unul si ei sunt multi…Si ca la un moment dat voi exploda! Si de atunci am grija sa nu-mi mai las invadata viata privata!Nu din egoism, iubesc meseria si oamenii, dar NU mai pot! Unii pacienti sunt ca niste vampiri, imi pare rau ca trebuie sa o spun, dar te seaca de energie!

  3. Stima se respect pentru toate profesiile!Dar!Un constructor cind incepe un lucru-tot il gindeste…si i se plateste numai pentru construit.La fel toate specialitatile cer gîndire!Un profesor raspunde la intrebari si în afara orei la fel cum a raspuns si medicilor cînd i-a învătat..?

    • Constructorului nu i se plătește numai pentru construit, i se plătește si pentru gânditul despre viitoarea construcție care presupune și măcar o vizită la fața locului. Comparația cu profesorul este nepotrivită: rolul profesorului în societate conține și verbul „a educa. Răspunsul profesorului în afară orelor poate să fie după același model „Stimate elev/student, pentru a afla răspunsul vino la ore!”. E adevărat că educația se face si in afara orelor dar nu trebuie făcută numai de profesori.

    • constructorul construieşte după planurile arhitectului, nu ale lui, personale. sau chiar dacă-s ale lui, sunt plătite separat. uneori, planurile sunt mai scuzmpe decât construcţia în sine.

  4. Pingback:Nu doresc consultație, vreau numai… | Otilia Tiganas

  5. O prietena (medic), venind cu sacose in ambele maini de la piata, a fost abordata de o pacienta in fata blocului: „Doamna doctor, ce bine ca v-am intalnit! De vreo 2 zile ma doare aici…” „Dezbraca-te, sa te consult!” „Pai… aici?!” „Pai tu nu aici m-ai intrebat?!”

  6. Totuși trebuie să recunoaștem că granița între o consultație și un simplu sfat sau îndrumare este foarte fluidă. Una este să întrebi „simt niște înțepături, indică-mi un cardiolog bun” și alta „ce să iau”. Aici nu poate fi discuție. Dar „ieri m-a înțepat ceva și azi văd că s-a inflamat ușor și mă mănâncă, ce să fac?” ce este?

    • Colega, ai dreptate însa „pacientul roman” (și nu numai) cauta mereu o scurtătura: își ia tensiunea cu o jucărică electronica și se crede 90% medic,își pilotează medicația și dacă iese tău tu ești tâmpitul, vine doar pentru o stampilă, , citește prospectele, subliniază si ți le aduce cu aerul superior de cunoscător în fata unui medic tâmpit, mai rău, trimite pe cineva pentru ca el e plecat sau are treburi mai importante decât un fleac de consultație, te abordează în strada. Medicul e ceva neimportant, un funcționar și el acolo…..Abordarea în strada e larg răspândita: eram într-o seară la o terasa in Roma, un tip se adresează unei doamne așezată și ea la o masa „Buona sera dottoressa….” urmează o ședință de anamneza stradala, biata colega, prea delicata nu reușea sa-l oprească pe nesimțit….Nu e asa de rar! In Germania numărul de telefon al medicului e cu taxa, iar pe strada nu e oprit, nemții sunt ceva mai civilizați.
      In general se crede ca medicul e doar un meserias care pompează într-o manșetă, se face ca te asculta sau își pune decorativ stetoscopul pe tine, te pipăie asa de plăcere și apoi emite o hârtiuță …..Dacă vrei sa le atragi atenția sunt ofensați și te amenință ca se duc la altul. Sunt și eu pățit !
      Multa sănătate și inspirație, colega
      (sunt și eu medic, întâmplator tot arădean dar „emigrat” „autoexilat” în Moldova)

  7. Cand am inceput munca intr-un spital dintr-un orasel vecin ma cam batea gandul sa ma mut acolo…imi iau o casa cu gradina, scap de trafic si de naveta, liniste si pace…asta pana cand, la vreo 2 saptamani de la inceperea muncii am iesit putin prin oras. In 200-300 m de umblat am fost abordat de 2 indivizi- fara buna ziua , fara nimic- direct- domnu doctor…bla bla…
    Dupa chestia asta si mai ales dupa ce am discutat si cu cativa colegi localnici care patesc frecvent la fel am hotarat sa fac in continuare naveta, macar in orasul meu nu ma bate nimeni la cap in timpul meu liber

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.