Urna mea. Neruşinat de mobilă
Din volumul „Poezii vânate de fisc„, ediţia 2015
Urna mea. Neruşinat de mobilă.
Candidatul în boxeri,
cu pantalonii de tergal
agăţaţi pe cactusul meu
denim, care înfloreşte doar
o dată la patru ani.
Îl mângâi pe campanie, ferm
dar scurt, fără preludii ipocrite,
fiindcă şi alte liste erecte
bat sacadat la exit poll-urile mele.
Dar el îmi cere insistent
să-i fac Iancule Mare
pe CD-uri tricolore, fiindcă aşa
se cade în aşternut, eu pun
stickul cu başii ritmici ai
contracandidatului şi îmi lipesc
pe fese afişe cu flăcăi de munte
ambalând motoare Honda în pantă.
După şedinţă, aplic ştampila
VOTAT acolo unde nici Dumnezeu
nu mă mai poate controla, darămite
sanepidul şi serviciile Playboy!
Porneşte îndoit la drum
candidatul, în fantezii erotice
cu urne mobilizate neruşinat –
caravane cu netransportabili,
mii de femei, tunate rumen pentru
praznic, numărând mii de voturi
pecetluite în botoxul strămoşesc.
Eu gem sonor la final, pe acorduri
din folclorul bavarez tradiţional oşenesc.
Iar mâine am să îl şantajez fără milă,
chiar mâine, pentru singurul vot
trişat obraznic din primul tur!
