Aveți mai jos o mică postare a mea pe FB, reacție la afirmația actualului Ministru al Sănătății în privința obligativității vaccinărilor – „Eu nu cred în nimic din ce este restrictiv şi ce este impus„.
Reacția Otiliei:
Domnule Ministru, perfect de acord cu dumneavoastră. Aș dori și anularea protocoalelor restrictive pentru medicii de familie în prescrierea compensată a medicamentelor, fiindcă nici eu/noi nu cred/credem în nimic restrictiv și impus.
🙂Și, nu în ultimul rând, dacă tot ne-am pus de acord, noi cetățenii patriei dorim anularea tuturor semafoarelor din România, fiindcă ne calcă pe nervi. Vrem să circulăm liber!
PS. Acu, dacă sărim peste glumă, Domnule Ministru, o țară de guvernat e ca educarea unui adolescent rebel. Părintele bun va căuta (și va găsi!) jocul fin dintre a-i acorda adolescentului rebel libertate și a lua măsuri care, de moment, n-o să-i placă, dar în timp vor fi pentru binele lui.

……………….

Aceasta a fost postarea. Și simt nevoia să dezvolt nițel.

Reiau modelul părintelui de adolescent rebel, care va jongla abil între restricții și popularitate, între dorința de a fi iubit de copil și posibila lui ripostă încărcată de furie, între a fi pentru gașcă un “Uau ce mișto îi babacu` lui Vasilică”, sau “Săracul Bazil, ce tată cretin are!” etc.

Mda. Nu zic eu rău acolo pentru Ministru, dar am omis un indice de corecție uriaș: totul depinde enorm și de felul în care ai educat adolescentul în primii lui ani de viață. Adică de felul în care țara a fost guvernată în deceniile precedente ție. Dar și măsura în care educarea reală a populației, la ea acasă, s-a făcut. Pentru că la noi NU s-a făcut!! Noi am sărit brusc, FĂRĂ O PREGĂTIRE PROGRESIVĂ, DELICATĂ, ÎN TIMP a românilor, de la socialistul: “-La dispensar toată clasa, bluza sus, că TREBUIE să vă vaccinăm!” la responsabilizarea absolută a mamelor privind vaccinarea fetițelor pentru HPV. Eșec total. Previzibil. Puteai tu, MF, să fii mama lu` mama lu` didacticul consimțământului informat, că tinerele femei, deloc pregătite ÎN TIMP, s-au trezit aruncate brutal de la obligația socialistă de a veni cu copilul la vaccin, la apăsătoarea stare de părtaș care semnează tragedia propriei fetițe, în caz că ceva rău se întâmplă.

EȘEC national. Normal.

După o vreme, lucrurile s-au așezat. Mămicilor li s-a dat timp să se poziționeze, au primit palme pe obrajii roșii de derută și dinspre “oliviștiisteer”, dar și dinspre opozanții lor. Și de la presă, dar și de la FB, și de la MF și de la pediatri, deci au intrat în fireasca evoluție istorică a unui consimțământ informat. Exercițiul informării asumate se făcea lent și devenea informație de-a binelea, nicidecum aruncându-ne unii altora pisici peste gard.

Din acest motiv, exact acum și aici, simt (personal) nevoia asumării de către guvern a trenantei probleme a obligativității vaccinărilor în România. Desigur, aruncând un ochi și în vecini, la țările serios exersate în „consimțăminte informate” și la care, de rândul vaccinărilor, presa ar muri de foame, fiindcă subiectul e deja de mult fumat.

Dacă vom continua să trișăm ezitant în numele libertății, exact ca majoritatea predecesorilor, va părea că nici noi, medici &decidenți, nu suntem baș convinși dacă vaccinarea e o treabă bună. Zău. Așa pare ezitarea, privită din afară.

… Și nici n-ar fi atât de greu de luat taurul de coarne! Destul ar fi să existe norme despre ce se întâmplă dacă nu accepți să-ți fie vaccinat copilul. Nu trebuie să obligi omul să DA! Destul e să enumeri, într-un act normativ, ce se întâmplă dacă NU. E mult mai eficient decât să explic eu, zilnic, gesticulând larg, cum ar arăta boala aia urâtă pe care ar contracta-o copilul tău, dacă n-ar fi vaccinat. Povestea pare tare departe. Mai ales dacă-i o boală eradicată. Povestea, însă, devine fierbinte și aproape de noi, atunci când se interpune accesul imediat al copilului la colectivitate, examene, la vamă etc.

Bine că grădinițele din țară culeg de pe toate mucoasele disponibile streptococi și stafilococi, apoi interzic (la fel de controversat!) accesul purtătorilor sănătoși la clasă, în schimb n-au nicio poziție față de copiii vaccinați incomplet, sau deloc!

Or partea asta, nu mai ține de medicul de familie, ci de sănătatea publică.