Salata de boeuf şi tratamentul „tensiunii”.

15 iunie 2016

Tratamentul bolilor de inimă şi al „tensiunii”

Termenul corect este hipertensiune arterială, dar eu îi spun impropriu „tensiune”, ca să priceapă toți.

Ceea ce vă ofer acum, este un „abecedar” inventat de mine. Cât să vă dezmeticiţi niţel pe subiect. Nicidecum nu-i un curs  ştiinţific! Comparaţiile, exemplele, glumele, desigur îmi aparţin și ele.

Citat „biblic”: primul tratament al bolilor cardiovasculare este SCHIMBAREA REGIMULUI DE VIAȚĂ, e despre ce mănânc, cum și cât mănânc, câtă mișcare fac, cât și dacă fumez/beau/mă droghez, cât cum dorm etc. etc. etc.

Medicamentele, fără un regim de viaţă corect, sunt aproape inutile.

Azi vorbim despre tratamentul medicamentos, dacă deja ţi-a fost prescris.

– În ansamblul său, pentru eficienţă, tratamentul MEDICAMENTOS cardiovascular e ca o salată de boeuf, cu mai multe substanțe atent dozate. Nu o succesiune de “calmante”. Or o salată de boeuf nu-i tot aia cu doi morcovi şi un castravete murat aşezați în farfurie, plus un bolișor cu maioneză, lângă. Nu? Ca să devină salata aceea gustoasă, le tai mărunt pe toate, le amesteci, veghezi să nu lipsească nimic, le lași o vreme să se întrepătrundă. Condimentezi. Schimbi ușor dacă e nevoie.

Cum zic, la fel e și schema medicamentoasă cardiovasculară. Este bună doar cu tabletele luate zilnic, fără pauză şi TOATE.

Tratamentul MEDICAMENTOS cardiovascular e deseori preventiv. El amână sau evită marile drame: moartea subită, infarctul de miocard, edemul pulmonar acut, accidentul vascular cerebral. Nu-i dat ca să te simți mai bine, să dormi mai bine. Nu-i „Rudotel/ca să ai o zi model”, nici Algocalmin să-ţi treacă “toate durerile”. Nici whisky, să te înveselească.

Respectând schema, dozele şi şi ritmicitatea, creşti şansa de viaţă şi calitatea ei. Nu ajungi să gâfâi la fiecare pas, să te sufoci când urci trei trepte, să intri pe dializă cronică etc.

Fraza – Scrieţi-mi numai boabe de inimă, fiindcă de colesterol nu mai iau (că-i bun!) iar de tensiune mai am câteva, este total eronată.

Salata de boeuf e gustoasă DOAR dacă bagi toate ingredientele!

Medicamentele, fiecare în parte, au mai multe roluri concomitente. Nu le poţi defalca: inimă- apă- colesterol. Este muuult mai complex de-atât! Cum ziceam, nu poţi defalca produsele în: de inimă, de colesterol, de apă, fiindcă ele acţionează corect DOAR împreună. Zilnic, constant, atent dozat de medicul vostru.

……………………………………………………………..

Articolul acesta fusese publicat în 15 iunie 2016

E 1 august 2026, suntem deci după zece ani, și tot ce am scris mai sus a rămas valabil.

Dar. Vin cu niște completări pe care le-a determinat dezvoltarea medicinei și a farmaceuticii în ultimul deceniu.

Dacă acum zece ani insistam ca oamenii să respecte schema cardiovasculară în bloc, ca produs finit, s-o ia cu totul nu pe bucăți, să nu o scurteze sau micșoreze fără medic, acum mă lupt cu opusul. Cu excesul de medicamente&suplimente, cu polipragmazia. Mă aflu la cealaltă extremă a erorilor.

Puțini pacienți acceptă azi alte soluții decât injecțiile, prafurile, sau boabele colorate. Este „ce-mi dați pentru cutare simptom”, or soluțiile mele pot fi despre ce să facă omul bolnav, nu ce să-i dau eu. Asta referitor la mese, somn, stres patologic, hidratare, compresă, gheață local, controlul greutății etc. Depinde de boală. „Dar nu-mi dați nici un medicament?” vine la final răspunsul.

Înainte vreme, la cabinet explicam cum acele câteva medicamente trebuie acceptate toate, câte puțin din fiecare etc. Azi, privesc la câte un pacient nou preluat, scheme kilometrice, suma matematică a medicamentelor specialiștilor la care omul meu a fost, număr vreo cinșpe tablete plutind în suplimente, și zic blând, dar ferm:

–  E criminală schema asta. Nu putem decât ca, de comun acord, să scoatem din ea produse. Cu încetul. Să scoatem. Nu mai încape nimic în plus. Doar în minus.

Și am remarcat deseori că, aerisind schema, pacientul se simțea tot mai bine.

Nu ai ghiduri și protocoale despre cum să aerisești scheme abuzive!

Dar aceasta e specialitatea mea, medicina generală, omul întreg, viu, nu suma unor organe.

La mine ajung, sau ar trebui să ajungă toate rețetele și scrisorile tuturor specialiștilor, iar eu să concep o listă unitară, logică și administrabilă. Între timp, să nu uit că cel din fața mea e un om. Un SINGUR om. Care pișă, cacă, iubește, plânge, i-e dor, are o casă, un serviciu, o pensie, o familie, sau nu le are, e zgârcit sau generos, bea de rupe sau dimpotrivă…

Că acel om cu care vorbesc lung, el pe canapeaua mea, NU ESTE SUMA UNOR ORGANE INTERNE.

Aici e cheia.

Plus contactele mele directe, specialiștii pe care să-i leg mănunchi din suma unor fire de paie disparate.

Simt acut lipsa organizării în medicina actuală românească, mi-e și jenă să-i mai zic „sistem”. Simt lipsa echipelor pluridisciplinare, preiau informație dizarmonică, trunchiată. Cred că românii au medici foarte buni, dar prost organizați. Mai cred că la un cabinet valoros de medicina familiei mai importantă și mai scumpă e lista de contacte decât un ecograf superperformant. Zău.