Despre insuficienţa cardiacă, (o afecţiune deloc rară), am să scriu fracţionat, în câteva episoade. Fiindcă e tare mult de spus. Și ca să nu vă plictisesc şi ca să vi se facă dor de mine.

Ce este insuficinţa cardiacă? Ce simptome pot să  apară?

Insuficienţa cardiacă, o veţi găsi “IC” în documentele medicale, este mai mult un fapt, o stare, decât propriu zis o boală. Este “o oboseală a inimii” care nu mai pompează eficient, corect, sângele-n corp. Întotdeauna cauzată de altceva, de boli care conduc, după o vreme, spre această oboseală/blegeală/ineficienţă/lipsă de vioiciune.

Pe lângă „IC”-ul din documente, veţi mai găsi notat „NYHA” (de la I la IV). NYHA este sigla New York Heart Association, care a clasificat IC, iar noi românii am preluat această clasificare americană. Ea foloseşte drept criteriu intensitatea efortului la care apar simptomele de IC. De la deloc, progresiv la efort mare  – mediu – mic – în repaus, sau chiar culcat.

Prima şi cea mai accesibilă informaţie care-l conduce pe medic spre diagnosticul de IC, provine din anamneză = discuţia cu voi şi descrierea simptomelor, urmată imediat de examenul clinic = momentul în care medicul pune mâna pe tine şi te examinează.

O postare ulterioară, va fi despre investigaţiile care decid/sau ajută diagnosticul. Trebuie să ştiţi că investigaţii directe pentru IC sunt extrem de puţine! Vreo două. Majoritatea sunt – fie semne indirecte cum că inima a obosit, (deci vedem mai degrabă efectul ei pe vasele mari, ficat, plămân), – fie analize care confirmă boala iniţială.

Să revin la simptome/semne.

Nu înainte de a aminti caracterul lor subiectiv/ sau obiectiv.

Cele subiective, sunt cele pe care le simţi, le descrii în cuvinte, sau prin grimase, dar ele nu pot fi măsurate cu instrumente. Durerea, oboseala, furnicătura, înţepătura, junghiul, mâncărimea, usturimea, apăsarea, slăbiciuneaîn corp… toate sunt subiective.

O altă noţiune este aceea de anamnestic = adică ceva povestit de tine, care ieri a fost, zici, dar azi la cabinet nu mai este. Acestea pot fi chiar obiective, uneori. Tusea e ceva obiectiv, se aude, edemul umflătura – se vede. Când însă doar îmi povesteşti că toată noaptea ai tuşit sec, dar în cabinet pe pat nu tuşeşti nici o dată, semnul/simptomul este anamnestic. Sau că ieri ai avut gleznele umflate, iar azi sunt ok.

Ce simptome/semne POT SĂ apară în IC? (insist pe „POT SĂ”, fiindcă nu apar obligatoriu, nu toate, nu la fel etc, iar variaţiunile de la caz la caz, sunt uriaşe!)

Multe pot fi. Dar ele trebuie integrate de medic, ca într-un puzzle, fiindcă niciunul, absolut niciunul dintre simptome, luat separat, nu-i caracteristic insuficienţei cardiace.

Cel mai reprezentativ: oboseala, senzaţia de slăbiciune. Hăşmăşenii mei îi zic „sclăbie/sclăbii”,iar eu deja ciulesc urechea.

Mai exact, efectuezi din ce în ce mai greu activităţi pe care înainte le făceai uşor. Este şi logic ca, odată cu oboseala inimii, să obosească întreg corpul. Dar oboseală izolată poate să apară şi în depresii, în boli endocrine, la apneea de somn, insomnii, griji, exces de fumat, alcool, viaţă dezordonată, sarcină, surmenaj, cafele cu tona…

Tusea. Tusea seacă, mai ales noaptea. Tusea prelungită, veche, este deseori o piatră de încercare pentru medic, câteodată nu-i deloc uşor să stabileşti cauza tusei! Nici măcar cu renumita „rază la plămâni”! Un lucru-i sigur. Că o tuse de câteva săptămâni/luni, nu-i răceală. Și că a mai băga-n tine o tură de Augmentin fără să mergi la medic, e cel puţin tâmpenie.

Dispneea. Respiraţia dificilă. Setea de aer. Respitaţia dificilă uşurată dacă stai în şezut, mai ales noaptea, se cheamă ortopnee şi conduce mult spre IC! Dar pregăteşte-te să ne explici, apropo de dispnee, dacă ţi-e greu să tragi aerul în piept, sau ţi-e mai greu să-l elimini. Dacă asta se leagă de vreun moment al zilei etc. Oricât ţi s-ar părea de rudimentar în era tehnologizării, aceste elemente smulse din declaraţiile pacientului, pot fi mai valoroase decât o tomografie a inimii (de exemplu).

Tulburări digestive. Lipsa poftei de mâncare, greaţa, balonarea, durerile „din zona ficatului”. Ele apar atunci când inima, nemaipompând bine, permite ca-n organele să stagneze sânge. Ca un burete îmbibat cu lichid. O numim congestie. Stagnarea în ficat, congestia hepatică, va determina simptomele digestive. Congestia plămânului, le va determina pe pe cele precedente. Iar durerea ficatului în IC, e una dintre rarele situaţii când ficatul chiar doare. El, de obicei, nu doare! Dar atunci când îi creşte volumul, întinde capsula care-l înveleşte şi ea, capsula întinsă, este aceea care declanşează durerea. Spun asta, fiindcă în afara unei IC sau a unor boli grave de ficat care să-i modifice volumul, majoritatea celor care îmi vin la cabinet (cabinet MF!) şi spun „mă doare ficatul”, sunt aceia pe care-i doare colecistul + canaliculele lui, adică „fierea”, sau cu totul altceva. Nu ficatul.

Edemele joase, sau nu. Glezne, gambe umflate. Sunt de la IC? De la insuficienţa venoasă cronică? De la „reumă”? De la „nimic patologic”, doar statul prelungit în picioare, sau pantofi nepotriviţi, incomozi, cu tocuri uriaşe??

Creşteri/scăderi rapide în greutate, fără să intervii cu nimic. Care, de fapt, sunt determinate de jocul apei în corp, nu de grăsime. Sunt acumulări – eliminări rapide de apă. Acesta este un alt semn important, la care va trebui să conlucrăm!

Transpiraţii, palpitaţii, ritm accelerat sau neuniform al inimii, ameţeli, senzaţie de leşin, dureri în piept. Cum ziceam, multe tare pot să survină în cadrul IC, important e să reţineţi că simptomele trebuie introduse în rebus, integrate şi centralizate de un creier de medic. De preferat un singur creier, (maximum două: cardiolog+medic de familie), la care să revii. Fiindcă, luate separat, simptomele/semnele, n-au nicio relevanţă. De ameţit sau transpirat, ameţim şi transpirăm mulţi, fără să avem niciun bai la inimă. Și invers. Iar plimbarea de colo colo printre medici, schimbând „creierele” ca pe ciorapi, e pagubă curată! Paguba ta – bolnav -, nu a medicilor.

Va urma.

citeste aici episdodul al doilea despre insuficiența cardiacă

Insuficienţa cardiacă – episodul al doilea

Toate celelalte postări pe blog despre afecţiunile cardiovasculare, le găseşti ordonate aici:

Hipertensiunea arterială. Greşeli la foc automat

Șablon pentru hipertensivi. Scurt, eficient.

Hipotensiunea ortostatică. Învaţă despre ea!

Ce este tahicardia? M-aţi întrebat azi. Răspund azi.

Trigliceridele, „cumnatele colesterolului”, în trei cuvinte.

Doctore – Ce-i „tensiunea” asta? De fapt.

Sfaturi importante pentru cei care iau zilnic medicamente

Salata boeuf şi tratamentul „tensiunii”.